BUCATARIA COPIILOR

MONICA ANDRONESCU

A fost odata ca niciodata un baietel foarte dragut, dar tare mofturos. Nimeni nu reusea sa-i intre in voie, iar mama lui isi batea capul in fiecare zi cum sa-l faca sa manance. Nu-i placea nimic altceva decat ciocolata.

Intr-o zi, baietelul i-a marturisit mamei ca are o prietena foarte buna. Intr-o dimineata, cand se uita in oglinda, in locul imaginii lui a vazut o fetita care infuleca de mama focului. Cand a auzit mama lucrul asta, si-a pus in minte sa stea si ea de vorba cu copila. Zis si facut. S-a dus chiar atunci, a ciocanit in oglinda si fetita a aparut imediat. Auzind cat de mofturos era domnisorul pe care il cunoscuse, s-a intristat si i-a promis mamei lui ca va incerca s-o ajute. Ceva mai tarziu, cand a venit baiatul, ea musca pofticios dintr-o tartina cu branza. Baiatul s-a uitat cu dispret si a intrebat-o cum poate sa manance asa ceva. "Nimic nu e mai bun ca ciocolata", i-a spus el. "Degeaba imi spune mama ca strica dintii si ca ingrasa, eu vad ca la mine n-a avut efecte din astea. Eu nu pot sa suport branza aia alba. N-are nici un gust. Nu e dulce si aromata ca ciocolata mea. Nu vrei sa gusti si tu putin ? O sa vezi ca pe urma nici n-o sa te mai uiti la branza." Fata a acceptat bucuroasa si i-a propus sa deschida usa oglinzii pentru ca el sa poata intra in lumea ei. L-a avertizat insa ca acest lucru nu se va putea face decat daca si el va accepta sa guste din branzica. Cu chiu cu vai, baiatul a fost de acord. Mare i-a fost uimirea insa cand, odata ajuns dincolo, a gustat din branza vrajita si a inteles ca fetita din oglinda era o zana puternica si ca n-a vrut decat sa-i dea o lectie. In lumea oglinzii mai exista un baietel care semana perfect cu el, numai ca acela nu era deloc mofturos. Asa ca a fost luat prizonier, iar celuilalt i s-a deschis usa si el a putut vedea cu lacrimi in o