Programele televiziunilor românesti nu se pot lipsi, după cum arată grilele, de emisiuni dedicate lumii mondene. „Happy Hour” ţine publicul la curent cu viaţa şi „opera” personajelor fără biografie pe PRO TV ca şi „Drept la ţintă” pe Kanal D, Antenele abundă în mondenităţi la cotă descendentă de la „Acces direct” în jos spre „Un show păcătos”, cu notabilele excepţii totuşi, în „Dincolo de aparenţe” sau în „Conferinţa de presă”, unde personaje mondene dar şi vedete autentice sunt puse în faţa unor întrebări jurnalistice. Nici TVR nu scapă de epidemie, cu „Vizor monden”, fie şi într-o abordare de pamflet. Cum este înţeleasă la noi „mondenitatea”, cine sunt protagoniştii ei, ce fac şi ce se spune despre ei, indică pe de o parte lipsa de concept în realizarea emisiunilor, iar pe de alta arată cât de necopţi sunt cei care cred că pentru un celebrity show straşnic e de ajuns să aduci personaje dispuse să-şi ridice poalele în cap pentru faimă (proastă) şi audienţă.

Extrapolările care arată spre reţetele globale ale genului nu apără televiziunea din România, fiindcă la doar o privire în ograda televiziunilor comerciale din ţprile vecine ca Ungaria, Polonia, Austria, Bulgaria, nu regăsim menajeria de bordel de pe unele canale româneşti. Concluzia analistului media, Petrişor Obae, la o anchetă a „Evenimentului zilei” merită citată: „Emisiunile tabloide fac apel la instinct, ca şi ziarele de acest tip. Sex, şoc, scandal, bălăcăreală, sânge sunt cuvintele cheie ale acestor programe. Vând peste tot, nu numai la noi. Doar că în România s-a depăşit orice limită a bunului simţ. Producătorii împing din ce în ce mai departe bariera bunului simţ, pe fondul unui Consiliu Naţional al Audiovizualului incapabil să ţină în frâu derapajele acestor programe”. Dacă n-ar exista „Cârcotaşii” pe Prima TV, „Apropo TV” pe Pro TV sau, mai nou „Vizor monden” ca să ia peste picior cu intelig