Potrivit măcelarilor, porcul tăiat prin metoda tradiţională se scurge mai repede şi mai bine de sânge. După sacrificare mureşenii tranşează carnea şi încep prepararea cârnaţilor, a caltaboşului, a sângeretelui, dar şi a „Pomanei porcului”.

O dată cu venirea Sărbătorilor de Iarnă în casele mureşenilor se fac pregătiri intense, iar unul dintre momentele nelipsite este tăierea porcului. Chiar dacă am intrat în Uniunea Europeană, gospodarii mureşeni nu renunţă însă la sacrificarea animalului după metoda tradiţională. „Porcul tăiat prin asomare nu se scurge aşa bine de sânge ca cel tăiat după metoda tradiţională”, spune Viorel Suplăcean, gospodar din comuna Bahnea.

Povestea porcului

În gospodăria unei familii din satul Daia, comuna Bahnea, a fost mare sărbătoare, prilejuită de sacrificarea lui Costică, un porc de 120 de kilograme. Gazdele, familia Suplăcean, s-au trezit cu noaptea în cap pentru a pregăti cele necesare evenimentului. Costică a fost adus în curtea casei, iar apoi a fost sacrificat. Tot acolo, a urmat şi procedeul de pârlire, folosindu-se la început tradiţionalele paie, pentru ca apoi să se treacă la pârlitul modern.

„Eu folosesc pârlitoarea cu lemne şi curent electric. Mai e varianta cu butelie de gaz, dar parcă şoricul nu are acelaşi gust”, a spus Viorel Suplăcean, fost tehnician veterinar, cu peste 20 de ani de experienţă în sacrificarea porcilor. După ce a fost pârlit Costică a fost frecat cu peria şi spălat pentru ca şoricul să-i rămână alb şi moale. Măcelarul s-a apucat apoi de tranşat animalul, împărţindu-i carnea pentru cârnaţi, caltaboş şi sângerete, dar şi pentru tradiţionala „Pomană a porcului”.

Prima tocană

Prima tocană din carnea animalului proaspăt taiat poartă numele de „Pomana porcului”. „Se pune carne macră de pe ceafă, dar şi nişte carne mai grasă, sare, piper şi usturoi.