În tradiţia populară, bucatele, oricât de umile ar fi fost, erau pline de har. Creştinii, aşezaţi de jur-împrejurul meselor din odăile scunde, făceau semnul crucii înainte de a se înfrupta din ceea ce le-a dat Dumnezeu. Mămăliga nu era lipsită de pe masă, la fel ca zeama din legume şi zarzavaturi, iar duminica sau de sărbători de adaugă o pasăre din curte sau carne din porcul tăiat la Crăciun.
Copturile sau aluaturile de tot felul erau cele mai dragi şi aşteptate. Fie că erau rumenite la cuptorul din curte, unde de regulă se strângeau mai multe femei, fie la cel mai mic din casă, sau poate doar coapte pe plită sau la ţest, plăcintele erau date de pomană pentru sufletele morţilor, dar şi copiilor şi vecinilor.
VĂRZARE SAU ALIVENCI
În Moldova se făceau plăcinte "poale în brâu" cu umplutură de brânză mai dulce sau sărată, după gustul fiecăruia. Se ungeau deasupra cu ou ca să lucească şi se serveau cu smântână proaspătă ca să fie mai fragede şi să se topească în gură. În timpul postului se făceau vărzare, umplute cu varză tocată şi călită cu ceapă. Iată una dintre reţetele foarte vechi ce se mai fac doar în puţine zone din ţară:
"Alivencele se fac vara din făină de păpuşoi cernută prin sită deasă, amestecând şi puţină făină de grâu. Făina de păpuşoi se opăreşte cu lapte, apoi se pune smântână, unt, o oală de chişleag scopt sau brânză, se pune mărunt tocat: mărar, harpacică şi ştir roşu şi se amestecă înăuntru să dea gust; se toarnă cu lingura pe frunze de curechi şi se coc în cuptor". (Elena Niculiţă Voronca - "Datinele şi credinţele poporului român")
POFTIŢI LA TOCMAGI!
Din făină, ouă şi sare se făcea un aluat mai vârtos din care se tăiau tăiţei. Puteau fi folosiţi în zeama de carne de pasăre, dar şi ca umplutură la plăcinte. În acest caz, se puneau tocmagii la fiert în lapte într-o oală pe plită. Când erau m
