Trâmbiţele Apocalipsei au sunat de la începutul săptămânii, când reprezentantul FMI, Jeffrey Franks, şi-a scos mănuşile şi a lansat un avertisment serios la adresa guvernului şi parlamentului în privinţa restanţelor acumulate în onorarea angajamentelor asumate: nici Legea salarizării bugetarilor, nici bugetul de stat nu au ajuns încă în parlament, deşi de ele depinde eliberarea următoarei tranşe din împrumutul FMI, şi nici a treia condiţie esenţială, adoptarea Legii pensiilor, nu are vreo şansă să se materializeze prea curând, pentru că opoziţia a blocat-o în Senat de peste o lună, ignorând Constituţia şi schimbând în Comisia de muncă toate articolele, deşi nu are dreptul să se pronunţe decât asupra propunerii preşedintelui privind vârsta de pensionare pentru femei.

Niciodată nu a fost opoziţia mai destructivă decât acum. Marile momente de consens naţional, când opoziţia şi puterea reuşeau să se înţeleagă asupra unor chestiuni de interes naţional, sunt acum istorie. Opoziţia – adică PSD, PC şi PNL - par obsedate de blocarea oricărei iniţiative a guvernului, indiferent care ar fi ea şi indiferent cât pierde ţara. Cu cât lucrurile merg mai rău şi oamenii sunt mai nemulţumiţi, cu atât mai bine – aceasta pare să fie filosofia opoziţiei, ceea ce ne duce cu gândul la avertismentele lui Ion Iliescu privind crearea „unei situaţii explozive“, poate chiar revoluţionare, visul oricărui bolşevic. Ne putem întreba desigur de ce altădată se putea ajunge la un consens în momente de criză, iar acum nu se mai poate? O explicaţie posibil㠖 chiar probabil㠖 este confiscarea opoziţiei de către moguli şi arondarea liderilor ei intereselor domnilor Vântu, Voiculescu şi Patriciu. Or, mogulii vor puterea absolută pentru a continua să profite de resursele bugetare, să controleze guvernul şi să scape de rigorile legii. Traian Băsescu îi încurcă, nu însă Victor Ponta, Mircea Geoană