Reţeta medaliei de aur: injectarea unui virus purtător al unei gene câştigătoare

Sportivii se vor putea „modela” după plac, amatorii unui corp perfect- de asemenea

Poţiunea magică cu care se dotau Asterix şi Obelix pentru a face faţă legiunilor romane nu mai este de mult ceva demn de domeniul ficţiuni. Chiar dacă nu sub forma unei licori magice, ci sub cea a unei gene, atleţii pot alege să-şi mărească capacităţile şi să fie mai rapizi, mai puternici şi mai rezistenţi, totul cu ajutorul geneticii. Metoda nu este extrem de complicată. Odată injectat, un virus inofensiv poate introduce în organismul unui atlet o genă a „performanţei”, depunând-o la nivelul celulelor musculare, explică un cercetător din cadrul Universităţii din California.

Spre exemplu, un virus sintetic, numit Repoxygen, a fost folosit într-un mod asemănător (în cadrul unor teste pe animale) pentru a insera gena EPO (erythropoietin) – o proteină care îi „transmite” măduvei osoase să mărească producţia de globule roşii, a căror funcţie este de a transporta oxigenul spre muşchi. Folosit deja ca un important tratament pentru cazurile de anemie, dar şi de recuperare după chimioterapie, EPO este una dintre formele de dopaj preferate de ciclişti şi atleţi, dar nu la nivel genetic. Dacă sportivii vor alege însă acestă manieră de sporire a performanţelor, gena ar acţiona în sensul modificării genelor care deja sunt prezente la nivel celular, dar a căror funcţie atleţii are dori să o controleze.

Sistemul imunitar, piedică în calea succesului

Ideea dopajului pe cale genetică (adică transferul de gene în organism pentru a stimula creşterea muşchilor) nu este nouă şi chiar se confruntă cu o serie de rateuri, explică cercetătorii americani, citaţi de National Geographic. Viruşii folosiţi pentru a mări performanţele sportivilor nu au avut efectele la care oamenii de ştiinţă