Cum se poate prăbuşi (din nou) piaţa rezidenţială? Dacă mai are cineva vreun dubiu că acest lucru se poate întâmpla, e bine să se mai gândească încă o dată. Pentru cei care înţeleg domeniul imobiliar, este evident că segmentul rezidenţial a fost susţinut în ultimii 3 ani de statul român.

Programele "Prima casă" au menţinut pe linia de plutire tranzacţiile încheiate cu locuinţe. Chiar dacă preţurile imobilelor au scăzut considerabil în ultimii ani, nimeni nu poate garanta că acestea au atins pragul de jos.

Reperul de bază în majoritatea negocierilor se învârte în jurul sumei de 60.000 euro. Fie că vorbim de Capitală sau de oraşele mari din provincie, starea de spirit care-i caracterizează pe potenţialii cumpărători de case se manifestă prin aşteptare.

"Prima casă 4", ultima formă propusă de Guvern, a demonstrat că, în actuala conjunctură economică globală, clienţii interesaţi de o achiziţie prin acest program aşteaptă încă o micşorare a preţurilor imobilelor.

Deşi numărul de bănci intrate în jocul imobiliar propus de Guvern a crescut, s-a observat imediat că băncile nu au mai fost asaltate de clienţi, ca la începutul acestui fenomen.

Oricum am privi lucrurile, prudenţa eventualilor cumpărători are argumente valabile. Pieţele financiare sunt bulversate de scăderea ratingului SUA, dobânzile bancare la credite sunt din ce în ce mai scumpe, garanţiile cerute de bănci întrec uneori limita prudenţei rezonabile.

Peste toate acestea, în continuare este (pre)vizibil trendul descrescător al preţurilor pe segmentul rezidenţial.

Lovitura de graţie pe piaţa imobiliară românească au dat-o băncile, iar aceasta ar putea fi finalizată de Guvern. Băncile nu riscă nimic în continuare, pentru că au negociat cu statul cum nu se putea mai bine. Practic, au prevăzut că în 20-30 de ani, apartamentele cumpărate astăzi vor putea ajunge la 50% din valoare