Condiţiile specifice ale pieţei bancare româneşti se traduc în împrumuturi mai scumpe. Costurile de finanţare ridicate, nivelul rezervei minime obligatorii şi profilul mai riscant al clienţilor generează dobânzi mai mari la creditele în valută ale românilor. Creditele în euro acordate de băncile din ţara noastră sunt mult mai scumpe comparativ cu alte state din Uniunea Europeană.
De exemplu, în Olanda, ING Bank percepe o dobândă anuală fixă de 5,08% pentru un împrumut ipotecar de maximum 250.000 euro, contractat pe o perioadă de cel mult 30 de ani. După primii zece ani de creditare, dobânda devine variabilă, însă nu este de aşteptat ca aceasta să depăşească 6%, ţinând cont de condiţiile actuale de pe piaţă.
Lăcomie sau o stare de fapt a pieţei?
În schimb, dacă un român ar fi interesat să îşi achiziţioneze pe credit o casă de aceeaşi valoare, tot de la ING şi tot pe 30 de ani, ar avea de achitat din start un cost mai mare: 9,75%- dobândă variabilă pe toată perioada de creditare.
Situaţia este similară pentru toate băncile din România, aşa că este firesc să ne întrebăm de unde provine diferenţa de dobândă atât de mare. Sunt băncile prea lacome sau există condiţii specifice pieţei româneşti care conduc la această situaţie?
Analiştii susţin că, deşi la prima vedere suntem tentaţi să incriminăm băncile de dorinţa de a realiza profituri uriaşe pe spatele românilor, lucrurile nu stau chiar aşa.
Bonificaţii mai ridicate pentru depozite
„Avem de-a face cu costuri de finanţare interne şi externe diferite. Dacă în România unele bănci oferă dobânzi de 6% pentru depozitele în euro, în alte state ale UE dobânzile sunt mult mai mici“, ne-a explicat Lucian Anghel, analist-şef la BCR.
Practic, pe măsură ce sursele de finanţare externe se scumpesc, băncile sunt dispuse
