La fiecare două luni, şefii celor mai mari bănci centrale din ţările care produc anual trei sferturi din producţia economică mondială îşi dau întâlnire în serile de duminică la etajul 18 al unei clădiri din oraşul elveţian Basel.

De la izbucnirea crizei financiare, la sfârşitul anului 2007, bancherii s-au bazat unii pe alţii pentru sfaturi şi, împreună, au reuşit să ţină în frâu scăderea economiei mondiale, prin micşorarea ratelor dobânzii la niveluri minime fără precedent şi prin pomparea a mii de miliarde de dolari, euro, lire sterline sau yeni, pe pieţele sau în băncile aflate în dificultate.

În ultima vreme, aceste întâlniri secrete, aşa cum le numeşte „Wall Street Journal“, s-au concentrat mai mult pe problemele economice globale, dar şi pe măsurile agresive pe care băncile centrale trebuie să le adopte pentru a gestiona economiile lor naţionale.

Din anul 2007 până în prezent, băncile centrale au inundat sistemul financiar mondial cu mai mult de 11.000 de miliarde de dolari, un efort ce va creşte în contextul în care Europa continuă să fie măcinată de criză. Drept urmare, cele mai mari bănci centrale au în plan să pompeze miliarde de dolari în obligaţiuni de stat, credite ipotecare şi împrumuturi pentru afacerişti.

Strategia monetară nu este una care se găseşte în manualele standard. În realitate, bancherii conduc un experiment cu mize mari, constată WSJ.

În timp ce multe guverne naţionale, printre care şi cel al Statelor Unite, nu au reuşit să cadă de acord asupra politicii fiscale, bancherii băncilor centrale au identificat propriul plan. Dacă acesta se dovedeşte a fi şi cel corect, atunci ei vor ajuta economia mondială să evite stagnarea prelungită şi o repetare a greşelilor comise de băncile centrale în anii 1930.

Dar în cazul în care este greşit, planul lor ar putea creşte inflaţia sau ar putea planta seminţele unei alte