Deseori, basmele care ni s-au povestit sau le-am citit în copilărie ni s-au părut violente, cu scene pline de cruzime. Zmei care fură fete de împărat, Feţi-Frumoşi care îi urmăresc pe nelegiuiţi şi le taie capetele, maştere care îşi otrăvesc fiicele mai frumoase decât ele. Nici în lumea animalelor devenite personaje în poveşti nu e mai multă armonie: lupi care mănâncă iezi sunt prăvăliţi în gropi cu jar drept răzbunare. Încă de mici suntem obişnuiţi cu o confruntare dramatică între Bine şi Rău, pe care o vom întâlni apoi toată viaţa.
Avertismentul din "Fratele Grimm" al lui Craig Russell este limpede: când plăsmuirile devin realitate se petrec fapte oribile.
Mai multe victime sunt descoperite în Hamburg şi în împrejurimile sale. Adolescente, femei, bărbaţi sunt ucişi într-un mod sofisticat, în aparenţă fără nici un motiv. Comisarul Jan Fabel şi echipa lui se avântă pe urmele ucigaşului în serie. Poliţiştii analizează cu meticulozitate scenele crimelor, studiază probe în laboratoare, participă la autopsii, interoghează martori, stabilesc un profil psihologic al ucigaşului. În curând, lor li se dezvăluie un adevăr cutremurător: asasinul nu violează, nu jefuieşte şi nu este un pedofil, şi, mai ales, nu loveşte la întâmplare. El acţionează după un plan extraordinar de riguros elaborat, pornind de la poveştile fraţilor Jakob şi Wilhelm Grimm, filologii care le-au cules din folclorul german, le-au studiat cu acribie şi le-au publicat pentru desfătarea publicului avid de născociri minunate.
Dar opera lor onestă şi plină de minunăţii este deturnată de la scopul său de către un psihopat care îşi atribuie identitatea unuia dintre faimoşii fraţi. "Scufiţa Roşie", "Hansel şi Gretel", "Frumoasa din Pădurea Adormită", "Albă-ca-Zăpada" devin tipare pentru crime executate cu o precizie de profesionist. Ancheta este şi mai dificilă, deoarece un thriller de mare
