… pare paradoxal, dar nu e. Pentru a discuta ideologic, trebuie sa te detasezi de ideologie. De reusit nu vei reusi nicodata – visul weberian (sau hobbesian) al unei stiinte politice “value-free” echivaleaza cu saritul peste propria umbra – dar asta nu inseamna ca nu te poti stradui. Asa ca va rog sa va uitati pentru moment simpatiile USL-iste, PDL-iste sau Nou Republicaniste (sic!) si incercati sa priviti obiectiv scena ideologica. Ideologica, am spus, nu politica. Scena politica e jalnica. Prin contrast, scena ideologica incepe sa dea semne imbucuratoare. Atat la dreapta, cat si la stanga. In ambele tabere au aparut oameni dispusi sa incerce imposibilul: discutia ideologiilor de pe pozitii non-ideologice. Oameni care incearca macar sa-si critice adversarii de idei pe baza unor argumente rationale, chestionand asumptiile initiale de la care porneste constructia ideologica, s.a.m.d. Rezultatele sunt – dupa cum era de asteptat – amestecate. Dar sunt – ceea ce nu se poate spune cand vorbim despre clasa politica, unde rezultatele sunt mirifice, sublime, dar lipsesc cu desavarsire.
O diferenta, insa, intre cele doua tabere, dupa cum am mai observat, exista.
“Tabara dreptei” (s-o numim asa, in lipsa unui termen mai bun) apare fragmentata ideologic intre liberalismul clasic, republicanism, conservatori, crestin-democrati, libertarieni, etc. – o fragmentare reflectata (deformat, fara doar si poate) atat de simpatiile politice (pro- sau anti- Basescu, pro-PDL sau anti-, pro-PNL sau anti-) cat si de canalele de comunicare media (despre cum unele ziare, reviste sau website-uri sunt monopolizate de un curent sau altul am mai tot scris). Aici se inclesteaza orgoliile, aici se practica excomunicarile, aici, de multe ori, discutiile tind sa se rezume la “oglinda, oglinjoara, cine-i cel mai de dreapta din tara?” PDL sau PNL? ISP sau Romania Curata? 22 sau Dilema Vech
