Bucătăria arabă este una foarte veche, extrem de aromată, guvernată de reguli stricte ce îi dau un caracter conservator. Cu toate acestea, unele dintre preparate se aseamănă foarte mult cu cele româneşti, dată fiind influenţa bucătăriei turceşti asupra spaţiului arab, dar şi românesc.

Smochinele, grâul, orzul, orezul, legumele, iaurtul şi brânzeturile albe sunt ingredientele de bază. Preparatele se condimentează cu şofran, usturoi, chimion, scorţişoară sau sumac, fiind astfel evidente influenţele indiene. Carnea de porc este interzisă, la fel ca şi fripturile făcute în sânge. Păsările, înainte de a fi tăiate, sunt ţinute închise timp de 2-3 zile, fiind hrănite doar cu grăunţe. Nu se mănâncă carne de somn şi nu se bea deloc alcool, în schimb la fiecare masă se servesc ceaiuri dulci şi cafea.

Desfăţ culinar

Conform tradiţiei arabe, tinerii sunt încurajaţi să trăiască în aceeaşi casă cu părinţii până la căsătorie. În felul acesta se transmit obiceiurile de la o generaţie la alta, iar mesele sunt de fapt momente calde, în care se împărtăşesc veşti şi se discută probleme de zi cu zi. Încă de la început se aduc la masă toate preparatele, fiecare putând să-şi aleagă ceea ce îşi doreşte. Nelipsite sunt orezul, legumele de tot felul - mai ales lintea - sosul popular este tahini, pe bază de susan şi diferite tipuri de pâine: pita (preparată din aluat dospit şi coaptă pe o suprafaţă deasupra focului deschis), sau lipia specifică spaţiului libanez (mai subţire şi fără drojdie).

Foarte apreciat la micul dejun este labneh (iaurt gras strecurat pentru a se elimina zerul), servit cu măsline, ulei de măsline sau frunze de mentă. De asemenea se ung bucăţi de pită sau eish baladi' cu ulei de măsline peste care se presară za'tar (de fapt un amestec de condimente: cimbru, măghiran şi oregano), căpătând un gust foarte aromat.

După ru