Rammstein Mioriticus

* Mekanik Şef, Insomniac, Soft Records, 2005.

Orice manual de întrebuinţare a speranţei vă va lămuri că există anumite cazuri în care ea poate fi nutrită. La adăpostul acestui manual şi al logicii care îl guvernează voi susţine răspicat că nu este nimic nelalocul lui în a nutri (sau a subnutri) speranţa că lucrurile serioase îşi pot lua, în cele ce urmează, o pauză binemeritată. Prin urmare, nu-mi rămîne decît să sper că lucrurile serioase nu se vor ofensa prea tare dat fiind faptul că au fost date la o parte şi vor considera, la fel ca şi mine dealtfel, că o pauză nu are cum să le dăuneze sau să le ştirbească din gravitate, ţinînd cont că la mijloc este vorba doar de un mic divertisment inofensiv. E timpul să ne destindem. Acest mic divertisment inofensiv, botezat după toate probabilităţile Mekanik Şef, are toate datele necesare pentru a ne scoate din inerţia valorică cu care ascultăm sau percepem muzica. După părerea mea, astfel de formaţii care survolează cu nonşalanţă deasupra tiparelor şi a verdictelor critice sînt foarte greu de găsit. Tocmai de aceea, se cuvine să ne ferim de şabloanele simpliste care rostesc adevăruri aflate la mintea cocoşului, de tipul "sînt nişte proşti şi nişte ridicoli", să le îndepărtăm cu grijă, pentru că, numai aşa, odată intraţi în detalii şi nuanţe, vom descoperi acel mecanism generator de bucurie şi haz care nu se mai supune logicii şi criteriilor bunului-simţ. Să nu luăm lucrurile în tragic. Preţ de un album, o doză de veselie sinceră nu are cu ce să strice.

Cîteva amănunte descriptive:

1) Rammstein. Nu e nimic mai hazliu decît să cînţi acea combinaţie letală de electro-metal-industrial şi să nu-ţi reuşească. Ca să te încumeţi la aşa ceva îţi trebuiede preferinţă germanic, pentru că numai în felul ăsta cuvîntul "mutter", bunăoară, poate căpăta rezonanţa necesară care să te facă să vibr