Gh. Gheorghiu Dej, din 1945, când a fost ales Secretar General al PCR, până în 30 decembrie 1947, ziua abdicării regelui Mihai de România, şi Traian Băsescu, din iulie 2012 şi până când va părăsi Palatul Cotroceni.
Două epoci şi doi conducători care au un punct comun, unic în istoria României moderne: gradul de ilegitimitate. La fel ca Dej, Băsescu nu are majoritate parlamentară, nu face parte dintr-o dinastie regală, nu reprezintă voinţa populară. Are un singur atu: susţinerea unui partid străin, PPE-ul lui Merkel şi Barroso, aşa cum Dej era împins de la spate de Partidul Bolşevic condus de Stalin.
Există şi cel puţin o diferenţă între cei doi comunişti: Dej susţinea interesele PCR, Băsescu nu mai vorbeşte nici măcar în favoarea PDL. Fiecare ieşire „europeană” a preşedintelui ilegitim nu face decât să enerveze şi să mai decidă, eventual, nişte votanţi antiBăsescu la referendum să voteze pe 9 decembrie USL.
Preşedintele Masăverde utilizează pupitrul de la Cotroceni exclusiv pentru a-şi autoexcita vanitatea personală.
Dictatorul N. Ceauşescu era mai aproape de poporul român în 1968-1974 decât este acum preşedintele României libere, T. Băsescu.
Mă îndoiesc până la pământ că guvernarea USL, prelungită după 9 decembrie, va face, aşa cum promite, un car de bine acestei ţări, dar că T. Băsescu nu mai e nici măcar preşedintele Masăverde, e un şef de stat străin de România, mi se pare o certitudine.
PS: Descartes ne-a lăsat (pseudo)silogismul: "Gândesc pentru că mă îndoiesc. Exist pentru că gândesc", urmat de concluzia: "Dumnezeu există". Obscurantism. Continuarea livrată azi de dl Băsescu: "Sunt în campanie pentru că exist", ar fi o perlă ontologică de talia lui "Care Este", de Marian Vanghelie, dacă dl preşedinte ar fi capabil să aibă vreo îndoială.
Gh. Gheorghiu Dej, din 1945, când a fost ales Secretar General al PCR,