Dacă am face un scurt bilanţ al prezenţei politicienilor în media din ultimul timp, pe primul loc s-ar afla, indiscutabil, Traian Băsescu.
Conferinţe de presă, talk-show-uri nesfârşite, comentarii mai mult sau mai puţin ţepoase au fost dedicate spuselor lui Traian Băsescu la şedinţa de Guvern, la un taifas pus la picioare de televiziunea de debara a clanului Păunescu sau la strângerea de mână a filosofului negustor Gabriel Liiceanu.
Putem vorbi, aşadar, de o campanie dusă împotriva lui Traian Băsescu de adversarii din presă şi din politică.
Din nenorocire, crezând că duc o campanie împotriva lui Traian Băsescu, adversarii acestuia nu fac altceva decât să contribuie la capitalul politic al candidatului la prezidenţiale.
Aceasta deoarece: Traian Băsescu a optat pentru o formulă interesantă de campanie pentru prezidenţiale. O campanie ce-ar putea fi denumită drept una care se concentrează tocmai pe ideea că nu duce nici o campanie. Domnul preşedinte s-a arătat preocupat în discursul ţinut miniştrilor de problemele cu care se confruntă ţara: de la efectele recesiunii până la cele ivite din neadecvarea şcolii la cerinţele societăţii româneşti. în tot acest timp, concurenţii şi-au anunţat candidatura.
Declarând fără încetare că domnia-sa nu s-a decis încă să candideze, Traian Băsescu îşi face campanie electorală. Asumându-şi imaginea de om pentru care ţara trece înaintea sorţii sale politice, din când în când, domnia-sa trimite câte o săgeată spre ceilalţi concurenţi, denunţându-le preocuparea pentru bătălia electorală. Punct ochit, punct lovit.
În timp ce adversarii săi se preocupă de o chestiune atât de mizeră cum e câştigarea preşedinţiei, el se preocupă de soarta ţării.
Aflat în campanie, Traian Băsescu administrează lovituri de imagine concurenţilor. îi denunţă electoratului ca fiind în stare să