A început, a început toamna, acoperă-mi programul cu ceva, sau mai bine lasă-l aşa, că e plin deja. Starea de poezie se naşte în aceste momente mai ales din depresia post--con-cediu şi în-toarcerea la funcţionarea din plin. Neoficial, este ziua deschiderii templelor funcţionăreşti, interne, europene şi internaţionale. Oficial, începe anul diplomatic, 1 septembrie fiind chiar Ziua diplomaţiei române. Dar nu este doar revelionul diplomaţilor, ci şi al credincioşilor creştini, pentru că la 1 septembrie începe şi un nou an bisericesc, şi la ortodocşi şi la catolici. Nişte tineri pelerini au chiar sărbătorit cu un dans al pinguinului "noaptea dintre anii bisericeşti", amintindu-ne că Iisus înseamnă şi bucurie, nu numai suferinţă. 1 septembrie era şi Ziua jandarmeriei, pînă în 1998, dar de atunci a rămas doar a Jandarmeriei rurale, ceilalţi, de la oraş, mutîndu-se pe 3 aprilie. Asta cît or mai fi jandarmi, şi nu sînt disponibilizaţi cu toţii, din cauza mătreţei care îi face să arunce cu cas-chetele şi să vorbească urît.

1 septembrie era, şi chiar mai este, ziua în care, în 1969, un ofiţer libian de 27 de ani, e drept, cu studii în Marea Britanie, a dat o lovitură de stat şi a început Marea Revoluţie de la 1 septembrie. De fapt, cam acesta era titlul oficial al lui Gaddafi, conducătorul acestei Mari Revoluţii cu dată fixă. Iar gradul militar a fost mereu cel de colonel, în ciuda pomenirii lui drept general în ştirile şi comentariile noilor jurnalişti. Pentru scena tragi-comică pe care a jucat-o mereu, ca un vodevil sângeros, titlul de colonel dă mai bine decît cel de general sau chiar de mareşal. Acum îmi iau şi păcatul să cred că s-a căutat distrugerea acestui simbol legat de inamic, Gaddafi, înainte ca acesta să rotunjească, că nu putem spune sărbători, 42 de ani de la "astralul" eveniment. La anul, în iunie, Gaddafi face 70 de ani, iar "comisia" internaţională bine