Că ştiinţa şi arta pot merge mînă în mînă şi că fiecare dintre ele se pot completa până la perfecţiune, o demonstrează cu prisosinţă şi povestea unui inginer buzoian care a făcut din pictură o mare pasiune. Este vorba de Costel Socol, inginer electronist de profesie, inteligent, entuziast şi care s-ar putea chiar lăuda că a reuşit în viaţă după ce şi-a deschis o mică afacere în domeniul ambalajelor.

După cinsprezece ani de pauză artistică a revenit l-a prima iubire care l-a consacrat în studenţie :pictura pe pânză. Inginerul Socol a ajuns să aibă într-o căsuţă cochetă de provincie o adevărată expoziţie de pictură, deschisă până acum doar prietenilor.

“Povestea pasiunii mele pentru pictură începe încă din copilărie, din şcoala generală mai exact.Din clasa a cincea am constatat că am afinităţi atăt către desen, cât şi pentru ştiinţele exacte. Dar această dualitate a mea s-a completat întotdeauna şi n-au existat contradicţii. Atât doar că am optat către inginerie şi nu către artă, care nu-mi oferea perspectiva unui viitor sigur în anii ‘80. Oricum, dragostea pentru pictură cred că am dobândit-o în timp ce-mi petreceam copilăria pe dealurile Racoviţenilor, un tărâm de basm care aproape că a rămas nealterat şi până astăzi” , îşi aminteşte artistul matematician.

După  ce a intrat în 1979 la Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii, a devenit dependent de pictură pentru că în scurt timp îi aducea un venit substanţial, din care putea să se întreţină.

“M-am înscris şi la cursuri de istorie a artei în facultate şi apoi am devenit autodidact. Citeam tot ce îmi cădea în mână legat de pictură. După luni şi ani de căutări, succesul a venit încet, dar sigur. Aveam colegi, străini mai ales, care îmi cumpărau pe bani buni lucrările. Iniţial îmi era teamă să le semnez, din teamă de penibil. Nu ştiam exact cum vor reacţiona