Atenţie! Această postare poate conţine păreri teribil de subiective! Ieşiţi de la film? Da. Cum e? Românesc. Aşa sună dialogul nespus de realist transcris, sub formă de banc, de scriitorul Nicuţa Tănase, într-unul din volumele sale de umor publicat, redundantă deliberată!, pe vremea în care se publicau volume de umor.
Filmul pe care doresc să vi-l recomand e românesc, dar agreabil! Nu tratează morţi zguduitoare provocate de nepăsarea din sistemul medical, nici exorcizări, nici drama unor adulţi care rămân nişte băieţei la cheremul mamelor. E o producţie la care râzi sănătos şi care aduce în sala de cinema de la noi o reală deconectare. În egală măsură, percepţia mea, când am văzut „Love Buiding” la proiecţia din cadrul unui festival bucureştean de film a a luat Premiul Publicului la Festivalul B-EST, şi cu votul dat de mine! - a fost că în România ies rar comedii de calitate, dar bine că ies. N-am o explicaţie şi nici n-o s-o găsiţi aici, fiindcă acum nu vă scrie un respectat cronicar de cinema, fie iertat, ci nepotul său, un cinefil amator care aşterne nişte rânduleţe când şi când pe blogul personal. Bănuiesc însă măcar două motive pentru care comediile româneşti sunt în general (şi ştiu ce păcat e să generalizezia¦) slabe: ori sunt făcute în mod deliberat ca să satisfacă un număr cât mai mare de oameni, şi atunci sunt extrem de populare, dar lamentabile calitativ, ori sunt încă destui cineaşti care cred că umorul e o chestiune prea neserioasă pentru a merita ecranizată. Or, aşa scrie în cărţile bune!, umorul e o chestiune nespus de serioasă şi nu trebuie luat în glumă.
Echipa profesionistă a de la regizoarea Iulia Rugină, care e şi coscenarista, şi scenaristele Ana Agopian şi Oana Rasuceanu până la deliciosii actori Dragoş Bucur, Dorian Boguta, Alexandru Papadopol şi 31 de debutanţi, absolvenţi ai şcolii Actoriedefilm.ro a care a născut
