Asa a fost sa fie, ca nici in seara de 14 octombrie, pe "Nepstadion" absurdul complex maghiar sa nu fie depasit. Mai ramine meciul retur de la Bucuresti, desi, cu nivelarea asta de valori intre nationalele europene, n-ar fi exclusa nici varianta contrarie. Totusi, nu complexul a fost de vina de faptul ca n-am obtinut acea victorie asteptata de toata lumea, ci lovitura libera excelent executata de Hrutka, in fata careia pina si bravul Stelea nu a avut ce sa faca. Trebuie, totusi, sa recunoastem ca, in prima repriza, sansa a suris din nou lui Piturca si tricolorilor sai, ungurii ratind citeva ocazii de invidiat. La inceputul partii a doua, a venit golul lui Moldovan, intre doua ratari antologice ale lui Craioveanu, care ar fi putut transa definitiv disputa. Intr-adevar, in repriza secunda s-a simtit diferenta clara de valoare intre noi si ei, dar n-a fost sa fie. Punindu-i in mina lui Ionut Lupescu bagheta dirijorului, Piturca a optat, pentru prima data de cind e selectioner national, pentru indelung verificata tactica de plimbare a mingii, in speranta pastrarii rezultatului. Si daca, precum am mai spus, norocul ii ajuta pe temerari, din cauza temporizarii din cea mai mare parte a reprizei secunde, zeita Fortuna l-a pedepsit pe Piturca cu golul lui Hrutka. La prima vedere, dupa victoria de la Porto, egalul de la Budapesta reprezinta o logica inscriere in grafic. Sigur ca cele trei puncte de pe "Nepstadion" ar fi fost minunate, dar nu poti cistiga mereu, mai ales ca minunea de la Porto era greu sa se reediteze la trei zile. Tot la fel de sigur este ca sintem, in privinta calificarii, inca in "pole-position", dar ceea ce ne da fiori este succesul clar al Portugaliei la Bratislava, in fata unei nationale slovace cu nimic inferioara trupei unguresti a lui Bicskei. Acceptind ideea ca Ungaria si Slovacia sint niste "mici buturugi" destul de incomode, dar fara prea mari sanse