Marile cluburi din Occident se simt din ce in ce mai deranjate de ascensiunea Estului, iar alegerea lui Michel Platini in fruntea UEFA ar putea duce la un razboi intre bogatii din G-14 si restul Europei fotbalistice Mai are sens sa repetam, dupa victoria echipei Dinamo in fata lui Bayern Leverkusen, declaratiile lui Karl-Heinz Rummenigge, marele boss de la Bayern, in legatura cu sistemul de departajare a coeficientilor UEFA? Fostul mare fotbalist a spus atunci ca e ceva putred in acest sistem, din moment ce Romania a ajuns sa taloneze Germania in clasamentul european. Opinia lui "Kalle" a facut vilva pe la noi, in conditiile in care Rapid a trimis acasa pe Hertha si Hamburg, dupa ce a luat fata Stuttgart-ului in grupe, iar noul succes romanesc asupra "panzerelor" a pus sare peste ranile germanilor, mai ales ca au trecut cinci ani mari si lati de cind nemtii n-au mai pus mina pe un trofeu european. Cu citeva zile in urma, Bayern, gruparea-fanion a Bundesligii, condusa de Rummenigge, a criticat violent si faimosul grup G-14, din care doreste sa se retraga. Motivul? Nu exista cooperare intre membrii plutocratiei fotbalului european, fiecare isi vede de propriile interese. Adevaratul motiv al supararii teutonilor se poate citi printre rinduri: sentimentul ca actualii granzi ai Europei (Spania, Italia, Anglia si Franta) nu mai sint incintati de alaturarea cu Germania.
Cu multi ani in urma, cind fotbalul european de club nu era clasificat intr-o asemenea masura in functie de milioanele de dolari investiti, Germania statea chiar in capul mesei bogatilor, de la care se mai infruptau si alte natiuni prospere ale Vestului: Olanda, Portugalia, Belgia sau Scotia. Si daca primele doua tari mai reusesc sa faca fata, cit de cit, rigorilor financiare din ce in ce mai dure, ultimele doua au cazut in anonimat. Timp de alti noua ani (din 1997, odata cu faimoasa regula Bossman), g