Chestia e că două planoare s-au ciocnit unul de altul in apropierea blocului nostru, apoi au picat din cer imbrăţişate, peste şi in apartamentul doamnei Piuaru.
Nu e fantastic? Sincer, nu ştiu să se mai fi intimplat undeva in lume aşa ceva. Că s-au ciocnit două avioane in aer, OK. Avioanele merg cu viteză, bagă sute de kilometri pe oră, pilotul nu stă să se uite pe geam ci urmăreşte aparatele de bord, controlorul de trafic face atac de cord sau curentul cade brusc sau se strică radarul sau orice altceva şi cele două avioane se ciocnesc. OK. Adică nu-i OK, dar se poate intimpla. Ba s-a şi intimplat.
Că avioanele, din diverse motive, se prăbuşesc, asta ştim şi nu e OK deloc.
Dar două planoare!? Cum dracu'? Tu pilotezi planorul. Tu te uiţi prin carlingă. Tu hotărăşti: fac viraj la dreapta sau fac viraj la stinga. Tu decizi apropierea sau depărtarea de alte planoare, eventual. Tu vii cu planorul la sol. Tu ai in miini comenzile. Tu, tu, tu, tu, tu. Numai tu. Şi atunci? Cum e posibil?
Plus că planoarele nu-s maşini, să fie trafic intens pe autostrada cerului şi să n-ai cum evita un alt planor.
Cerul e de necuprins şi liber pină unde poţi vedea cu ochii. Nu sint nori, nu-i furtună, nu bate vintul.
Dar să zicem că ai innebunit. Tu, pilotul unuia dintre planoare, ai innebunit şi vrei să intri in alt planor. Vrei tu, aşa, să joci in propriul film. Vrei să te sinucizi spectaculos. Vrei să fii vedeta ştirilor şi să se scrie despre tine in ziare. Bun. Dar cum de celălalt pilot, de pe celălalt planor, nu te poate evita? El nu vede că vii? Nu se uită? N-are reflexe? Nu chiar asta face: pilotează un planor, adică il conduce? Sau innebunesc amindoi odată, in aceeaşi secundă? Se hotărăsc dimineaţa: hai astăzi să ne izbim unul de altul... Hai s-o facem lată. Hai. Hai.
Aşa? S-au inţeles intre ei?
Vasilică spunea că a ţipat cind a văzut cele