Alegerile din 9 decembrie 2012 creează o situaţie  politică şi constituţională inedită în intervalul de după  mai 1990- o alianţă este pe cale să deţină în cele două camere  o majoritate calificată ce îi va permite, în cazul în care o va dori, să purceadă  la modificarea constituţiei. A căuta în  “ specificul naţional” şi în istoria noastră îndepărtată   rădăcinile acestei evoluţii electorale mi se pare inutil şi contraproductiv. Ziua de 9 decembrie 2012 este punctul culminant al  unui proces  întârziat, incomplet şi sincopat de modernizare post-comunistă, după cum reflectă şi influenţa, din ce în ce mai însemnată, pe care trusturile media, ca vectori ai resentimentului şi ai  vulgarităţii, o deţin în economia societăţii noastre.

Ziua de 9 decembrie 2012 poate  fi înţeleasă ca o consecinţă, naturală, a şanselor  istorice ratate din deceniile de democraţie. Discuţiile despre naşterea unor partide  politice eliberate de constrângerile clientelare nu au dus decât la dezbateri sterile. Dincolo de  retorica oficială, finanţarea formaţiunilor politice a rămas la fel de netransparentă, în vreme ce corupţia electorală şi patronajul  continuă să definească  modul în care votează o parte însemnată dintre români. Despărţirea de moştenirea  FSN, reductibilă la alianţa dintre subdezvoltarea economică şi rapacitatea elitei politice prădătoare, nu a fost, cu adevărat, niciodată realizată. Cazul autonomiei locale  este exemplar: în absenţa unei autentice reflecţii în marginea manierei în care descentralizarea poate  fi realizată, teritoriul  naţional a fost divizat în satrapii locale,  guvernate de potentaţi plebiscitaţi de cei cărora le oferă protecţie si asistenţă.

Simbolic, actuala lege electorală, pentru a cărei schimbare PDL nu a făcut  decât eforturi  minime, spre a folosi un eufemism, consfinţeşte nu doar inegalitatea  votului, prin decupajul arbitrar şi prefer