Ne mintim, cu precizie si fara remuscari, familiile, prietenii, colegii, sefii, autoritatile, creindu-ne, de jur imprejur, o plasa a neadevarurilor de unde noi insine nu mai stim sa iesim sau, oricum, nu ne mai intereseaza sa iesim. Nu, nu urmeaza sa scriu despre marasmul pe care soferii il au de indurat o zi pe an, cind oficialitatile ii obliga sa circule fara "masina lor" in centrele urbane, determinind astfel, ipocrit, o poluare tripla la periferii. Despre aceasta, poate, cu alta ocazie. Titlul mi-a fost inspirat doar de respectivul eveniment "ecologic". Mi-am dat seama recent ca a supravietui douazeci si patru de ore fara minciuna este la fel de greu, daca nu si mai si, ca a sta de dimineata pina seara fara masina. Am avut epifania revazind o comedie suculenta, Liar Liar (tradusa drept Mincinosul mincinosilor), din 1997, cu sclipitorul actor canadian Jim Carrey in rolul principal. Filmul - celebru - e, cred, cunoscut tuturor. Un avocat american de mare succes isi face din minciuna principala virtute existentiala, cistigind de pe urma ei prestigiu, bani si prioritate in ierarhia sociala. Destinul lui, desi fals in mod esential, e unul triumfalist, mergind din victorie in victorie si articulind eroului o incredere in sine (acea "constiinta de sine" hegeliana, daca-mi este permis un recurs la filozofie) indubitabil inexpugnabila. Singurul palier unde rateaza ramine cel familial (sotia divorteaza si copilul sufera enorm datorita faptului ca nu reuseste sa-i acorde tatalui - pe care, altfel, il iubeste mult - nici macar o minima credibilitate). Protagonistul nu pare totusi afectat de situatie, mizind mereu pe mirajul eficientei profesionale. La ziua sa de nastere insa, petrecuta din nou fara parintele duplicitar, calcator flagrant al promisiunilor din ajun, pustiul teribilului aparator al legii isi pune in gind o dorinta neobisnuita (in folclorul american, dorintele r