Argentina este prima care vine în mintea cuiva când e vorba de greşelile economice ale Fondului Monetar Internaţional (FMI). Criza a început în 1999 în ţara latino-americană şI s-a terminat în 2003.
Condiţiile care au determinat criza au fost, însă, prezente timp de două decenii în Argentina. Mai întâi de toate, ţara a cheltuit sume imense pe proiecte care nu au au produs nimic util: războiul pentru insulele Malvine cu Marea Britanie şI preluarea de către stat a tuturor datoriilor private.
De aproape zece ani Argentina avea moneda legată de dolarul american: 1 peso - 1 dolar, cu o rată de schimb fixă. Dar s-a întâmplat că exact în acelaşi timp a existat criza în statele din sud-estul Asiei, şI care s-a extins şI în Rusia, ţară dependentă de petrol şI gaze. Criza asiatică şI cea rusă s-au suprapus exact cu anii de început a problemelor Argentinei. Din cauza atâtor probleme mondiale, dolarul era cea mai puternică monedă din lume, investitorii preferându-l pentru că era monedă sigură. Cum dolarul era supraevaluat, peso era supraevaluat. Neavând şansa de a se regla prin cursul de schimb, exporturile argentiniene au scăzut considerabil, fiind scumpe, iar importurile au crescut extraordinar de mult. Astfel, Argentina a ajuns la un deficit comercial de 400 de miliarde de dolari. Dar catastrofa nici nu începuse bine. Investitorii şi-au pierdut încrederea în peso şI au început să creadă că va pica, valoarea sa nefiind susţinută de economie. Ca atare, dobânzile au urcat foarte mult pentru credite. Ratele exorbitante au rănit şI mai mult economia. Pentru a menţine valoarea peso, guvernul a luat 40 de miliarde de dolari de la FMI. Practic, Argentina a luat un împrumut pentru a se răni singură în continuare. Aceasta a fost a doua greşeală fatală a FMI, spunea în 2002 economistul Mark Welsbrot, director la Centrul pentru Economie şI Cercetări ale Politicilor din W
