În general, preferinţele instituţiei Academy Awards nu au stârnit mirare

Anul trecut, cam pe vremea asta, scriam în ziarul nostru despre un film văzut la festivalul de la Clermont-Ferrand, „Le Mozart des pickpockets”, al lui Philippe Pollet-Villard, în care descopeream că eroul principal, virtuozul hoţ de buzunare, era român.

Îl regăsesc acum pe autor în lista nominalizărilor la secţiunea scurt metraj de ficţiune, cu bucuria dată de sentimentul că, uneori, filmele bune sunt răsplătite: respectivul este chiar un bun exemplar al genului iar copilul – foarte simpatic.

Nominalizarea peliculei nu a fost o surpriză pentru cei care cunosc geografia scurt metrajului, după cum, în general, preferinţele instituţiei Academy Awards nu au stârnit mirare. Pentru a începe cu ceea ce ne doare, secţiunea impropriu numită „Film străin”, când, în fapt, este vorba despre cel vorbit „într-o limbă străină”, mulţi ne-am aşteptat ca în anul în care Wajda şi Mihalkov au realizat Katyn, respectiv 12, să nu lipsească la apel.

Nu am văzut filmele, dar amestecarea celor două mari nume cu altele familiare doar cinefililor, rusul Serghei Bodrov, bunăoară (susţinut de un producător precum Milos Forman), autorul unei reconstituiri a tinereţii lui Ginghis Han, poate fi socotită o reţetă a casei. Ceea ce spera Julian Schnabel, câştigătorul Globului de Aur la amintita secţiune, şi anume de a fi, acum, în fruntea Celor mai bune filme nu s-a împlinit.

Regulamentul Academiei, care permite navigarea unei pelicule purtate de limba rostită pe ecran de la „film străin” la marile categorii, l-a plasat, oricum, printre pretendenţii titlului Cel mai bun regizor, alături de fraţii Coen, de Paul Thomas Anderson, printre alţii.

La onoarea „Celui mai bun film” aspiră favoriţii acestei ediţii, autorii filmelor No Country for Old Men şi It Will Be Blood, Joel şi Ethan Coen, respectiv