„Ce ciudat lucru imi pare / Cand eu trec pe la Palat,/ S-aud garda de onoare / Batand toba nencetat! / Dururum! Aceasta tara / A trecut prin multe, dar / Azi mi-e teama sa nu piara, / Caci de ea n-aveti habar! / Mosii si stramosii nostri / Ca s-o vanda n-au lasat! / Deci deschideti ochii vostri. / La Palat, / La Palat / S-a scos tara la mezat!” (Din „Cetateanul si Tobosarul”, reprodusa dupa Alexandru Macedonski, Poezii, Espla 1955, pp. 194-196)
Dezbaterea actuala pe tema revendicarii averii minoritatii germane si cultelor religioase (romano-catolice si evanghelice) ar trebui supuse unui dialog bine ancorat in societatea civila, fiind vorba despre averi imense aflate astazi in posesia statului si prevenind astfel un pesches pentru politicienii recuperatori romani si pentru Inalta Poarta de la Berlin. O actiune politica de acest gen nu are legitimitatea electorala, fiind doar un guvern de cifre aritmetice.
Odata cu instalarea noului guvern USL, s-a infiintat la inceputul acestei saptamani si o comisie a USL sub Domnul Calin Popescu Tariceanu privind restituirea proprietatilor. UDMR si minoritatile au cerut deja si fostului guvern restituirea in natura a proprietatilor confiscate de comunisti. Fostul ministru al Finantelor Publice, Bogdan Dragoi, a declarat in urma cu cateva saptamani, ca din totalul de 16 de miliarde euro estimat, care ar reprezenta echivalentul in bani al proprietatilor nationalizate, mai mult de jumatate ar reveni cultului romano-catolic, care a depus cereri de retrocedare pentru 88.000 de imobile, iar cealalta parte ar revenii minoritatilor din Romania.
Prea usor insa se pierde in discutia publica adevaratul motiv al acestei confiscarii a averii minoritatilor, care din motive politice este prezentata ca fiind un act de nedreptate comunista. De fapt, inca inainte de terminarea celui de-al Doilea Razboi Mondial, Aliatii, prin Conv