Arhivele Naţionale Alba păstrează documente originale prin care sunt descrise obiceiuri vechi de Crăciun. Unul dintre acestea provine din fondul „Parohia greco-catolică Cugir” şi reprezintă, de fapt, un extemporal al elevului Dreghici Gherman din clasa a III, prin care descrie obiceiurile locale, prilejuite de Naşterea Domnului.
Pentru a păstra „savoarea” anului 1939, din care provine documentul, am redat unele cuvinte şi expresii întocmai ca micul şcolar de odinioară. În dimineaţa de Ajun străzile sunt pline de copii, cari se socotesc cine să intre întâi la nenea Doroftei, că acela e un bogătan mare şi le dă multe nuci.
Se aude zicând dintr-o dată:
Neaţa, neaţa la moş Crăciun
Noi eşim deici, Dumnezeu intră aici.
O repetă de vreo două, trei ori, până vine gazda să le dea ceva. Dacă nu vine, se duce zicând:
Dacă nu ne daţi colindeţ
Să vă moară porcul în coteţ
Şi mâţa' n coteţ.
După vreo două ore de colindat, se despart copiii şi se duc pe la casele lor, cu taistele pline de nuci şi altele. Seara când se întunecă puţin, o iau copiii cu colinda. Se adună câte doi sau trei inşi, formează un cor mic şi apoi încep să colinde pe la geamuri în curte. Copiii mici se apucă de mâini şi intră în casă zicând: „Ne lăsaţi cu colinda ..”. Dacă-i lasă, apoi încep cu „ Sus la poarte cerului” sau „Din raiul cel luminos”. După ce gată le dă câte un lei şi pe urmă iasă afară salutând cu „Bună seara” şi o ia la fugă zicând „Hai să mergem repede, că termină oamenii banii”.
După ce s-aîntunecat bine, pleacă grupuri de băieţi şi fete colindând pe voci „Trei crai” sau „Astăzi s-a născut Hristos”. Se aude mai departe colindând feciorii ţărani cari duc cu ei şi un ţigan cu vioara. Ei se duc din casă în casă şi au o colindă specială numai a lor:
Doamne, Isuse Hristoasă
Dă-ne nouă zi frumoasă