La inceputul verii anului 1989, cu o zi inaintea alegerilor legislative din Polonia, zidurile Varsoviei au fost impanzite de copii ale celui mai neobisnuit afis electoral din toate timpurile: o fotografie alb-negru dintr-un film din 1952, "High Noon" (aproximativ "Ceasul al doisprezecelea"), care il infatiseaza pe Gary Cooper in haine de serif. In mana dreapta, in locul revolverului, un buletin de vot. Deasupra, emblema binecunoscuta a Solidaritatii, in culorile poloneze, alb si rosu, iar dedesubt, un mesaj simplu: "4 iunie. Ceasul al doisprezecelea". Comunistii au luat in ras afisul, pe care l-au considerat expresia infantila a naivitatii opozitiei poloneze, care se visa intr-un western american, luptandu-se cu "baietii rai". Au facut-o pe propria socoteala, pentru ca Solidaritatea a castigat toate locurile puse in joc in Seim (numai 35%, restul fiind "retinute" de comunisti) si 99 dintre cele 100 de fotolii ale Senatului. In scurta vreme, reprezentantul Solidaritatii, Tadeusz Mazowiecki, avea sa devina primul sef al unui guvern necomunist intr-o tara din "Blocul Rasaritean". Era inceputul sfarsitului comunismului in Europa.
Astazi, afisul "High Noon" este una dintre imaginile cele mai cunoscute si unul dintre simbolurile cele mai durabile ale revolutiilor din 1989, alaturi de prabusirea Zidului Berlinului si de stupefactia tampa a lui Ceausescu din timpul discursului de pe 21 decembrie. Putini cunosc insa legatura dintre filmul din 1952 si Solidaritatea.
"High Noon" este considerat unul dintre cele mai bune, daca nu cel mai bun western facut vreodata, tocmai pentru ca nu este un western tipic, cu cowboys si indieni, cu raufacatori nemilosi si eroi buni, care ies victoriosi in final si dispar cu fata in asfintit. Este un film despre ceea ce T.S. Eliot numea "lucrurile permanente": datorie, responsabilitate, onoare, credinta, civism (sau, mai deg
