Update: Moody’s a coborat ratingul Hidrolelectrica la Caa1
Dna Jo Moore, consilier special al ministrului britanic al Transportului şi Guvernării locale, a făcut istorie în folclorul comunicării politice printr-o indicaţie către departamentul de presă al ministerului, emisă pe 11 Septembrie 2001. La câteva ore după ce turnurile gemene din New York fuseseră distruse de atacuri teroriste, Jo Moore a trimis un email care suna aşa: „astăzi este o zi foarte bună pentru publicarea oricăror ştiri proaste pe care vrem să le îngropăm”.
Dl Remus Vulpescu, proaspăt numit pe 15 mai 2012 de Ministrul Economiei Daniel Chiţoiu, la numai câteva zile după instalarea guvernului Ponta, în funcţia de preşedinte al consiliului de administraţie Hidroelectrica, pare să cunoască instinctiv această tehnică de comunicare. Cererea de insolvenţă a societăţii, depusă foarte discret la Tribunalul Bucureşti în ziua de vineri 15 Iunie 2012, trece iniţial neobservată şi este aproape îngropată în furtuna mediatică şi politică determinată de multiplele acuzaţii de plagiat, condamnările definitive, încercările de sinucidere şi contestaţiile constituţionale.
Nu îmi propun să analizez geneza şi evoluţia companiei Hidroelectrica de-a lungul timpului. Este evident că această companie a fost dintotdeauna „căpuşată” de partidele aflate la guvernare. Cititorilor interesaţi le recomand seria de articole scrise de ziaristul de investigaţii Cristian Grosu. În cele ce urmează, vă propun o serie de observaţii punctuale asupra multiplelor şi complexelor consecinţe ale acestei decizii.
Comunicare opacă şi contradictorie. Modul în care guvernul Ponta a gestionat procesul insolvenţei Hidroelectrica este un bun exemplu de cum să NU iei şi comunici decizii economice complexe. Nu a ştiut de această acţiune şi, deci, nu a participat la analiza ei Directorul General Gheorghe Ştefan. Fondul Propri