Este bine ca intelectualii, jurnaliştii, politicienii, comentatorii să-şi amintească ce au spus în urmă cu cinci, zece, cincisprezece sau douăzeci de ani.
Pe cine admirau şi pe cine detestau, cine le erau prietenii şi cine adversarii; cine susţinea proiectul european şi cine îl aplauda pe Miloşevici, cine i-a adus pe mineri şi cine s-a opus, cine a susţinut decomunizarea şi cine a sabotat-o, cine a rămas vertical şi cine a capotat moral etc. A apărut la editura Curtea Veche volumul de dialoguri dintre mine şi Mircea Mihăieş "O tranziţie mai lungă decât veacul. România după Ceauşescu". Este vorba de peste 800 de pagini de analize "la două mâini" (cum remarca H.-R. Patapievici) demarate în decembrie 1995, continuate la fiecare patru ani şi încheiate cu un dialog inedit, intitulat "Orbirea voluntară", desfăşurat în vara anului 2010. Voi lansa cartea miercuri 15 iunie, orele 18.00, la Librăria "Mihail Sadoveanu" din Bucureşti. Public mai jos un fragment din prefaţa acestui volum.
Totul a început cu un accident meteorologic. Ceea ce s-a numit "viscolul fără precedent" de la sfârşitul anului ‘95 a constituit episodul inaugural al unui proiect desfăşurat timp de cincisprezece ani. Nu plănuiam, nu ne imaginam atunci niciunul dintre noi că aveau să urmeze alte volume şi că, în 2011, ele se vor reuni sub o singură copertă, într-un tom masiv, monumental în aparenţă şi, nădăjduim, cu o oarecare graţie în conţinut. Cartea apare prin bunăvoinţa generosului editor Grigore Arsene, directorul Editurii Curtea Veche. Ţinem să ne exprimăm şi aici gratitudinea faţă de Editura Polirom şi directorul ei, Silviu Lupescu, care a publicat volumele noastre de dialoguri, cu excepţia ultimei părţi.
Am fost şi rămânem convinşi că aceste conversaţii răspund nu doar unei necesităţi interioare a noastră, ci şi, ori mai ales, unor urgenţe ale sferei publice din Român