Cu putin inaintea despartirii sale de noi, Octavian Paler lucra impreuna cu criticul Daniel Cristea-Enache la un volum de convorbiri care doreau sa ofere o imagine-emblema a felului de a fi si de a gandi al celebrului scriitor. Printre temele in discutie, problemele si dilemele intelectualului din Est, traseul biografic al scriitorului, fascinatia lui pentru Don Quijote, singuratatea asumata a omului si a creatorului.
Volumul, intitulat chiar Convorbiri cu Octavian Paler, va aparea in curand la Editura Corint. Setul de intrebari pe care il reproducem in continuare va primi raspunsuri surprinzatoare, dramatice, memorabile: "Stimate domnule Octavian Paler, va fascineaza figura lui Don Quijote, eroul atat de putin 'eroic', in optica unei firi luptatoare, personajul care a ajuns, intr-un fel, sa-si detroneze autorul, printr-o faima la care putine alte creatii de hartie au putut sa ajunga. 'Donquijotesc', ca si 'hamletian' ori 'bovarism', s-a transformat intr-un substantiv comun, demarcand o arie tipologica si o atitudine fundamentala a omului. De ce credeti ca este atat de magnetica personalitatea lui Don Quijote? De ce publicul cititor, atat de atras, de obicei, de eroii puternici, vigurosi, invingatori, il urmareste cu rasuflarea taiata pe cavalerul morilor de vant? Este posibila identificarea noastra cu personajul lui Cervantes? Exista la un moment dat, in curgerea epica a capodoperei lui Cervantes, un moment de ruptura. Don Quijote se trezeste din iluzie si vorbeste, cu amaraciune, despre "ratacirile" sale. Cum interpretati acest punct de cotitura: ca pe o dezmeticire din iluzie sau ca pe o tradare a acesteia? Este mai important visul in care credem nesmintit sau realitatea care il preseaza pana la destramare? Care vi se pare a fi adevaratul, profundul Don Quijote: cel ce urmareste o iluzie (cu deplina puritate morala si seninatate imaginativa) sau cel ce o co
