Până-n toamnă, e greu ca actuala putere să se erodeze semnificativ. E greu, dar nu imposibil. Există o cale sigură (poate singura): înglobarea masivă a dezertorilor portocalii. Cu cât mai mulţi şi mai compromişi, cu atât mai convingător va deveni mesajul "USL=PDL”. Lăsând la o parte considerentele etice, încurajarea traseismului politic este în acest moment o strategie extrem de păguboasă pentru Uniunea Social Liberală.
La sfârşitul lui aprilie, când se vota moţiunea de cenzură, racolarea Sorinei Placintă ar fi fost, într-adevăr, "o mică soluţie imorală” (l-am citat pe Crin Antonescu). Acum este o imensă prostie. A dispărut scopul care să justifice un asemenea compromis. Guvernul Ungureanu a căzut (fără votul doamnei în chestiune). Cabinetul Ponta nu are niciun motiv să se teamă de instabilitate. Construirea unei majorităţi "solide” în Senat, când mai sunt doar câteva luni până la legislative, este o falsă prioritate.
Niciun calcul pragmatic nu iese pe plus când analizăm decizia PNL de a o transfera pe Sorina Plăcintă. Să ne înţelegem: nu vorbim de vreun "greu” al politicii, ca în cazul lui Sorin Frunzăverde, ci despre o găină oportunistă, celebră doar pentru fiul infractor şi predispoziţia la atacuri de panică. Ce beneficii le-ar putea aduce liberalilor senatoarea pe care Elena Udrea o băga în trepidaţii doar ridicând o spânceană? Intrată în Parlament de pe locul trei, într-un moment în care PDL era încă "pe val”. Cine ar mai vota-o acum, după ce şi-a dat întreaga măsură a caracterului? Nu, Sorina Plăcintă nu are vreo zestre politică proprie. Nu vine cu organizaţii întregi după ea, nu controlează reţele de influenţă, nu poate mobiliza electorat. Dimpotrivă. Îl poate scârbi iremediabil.
"Oamenii ne-au sancţionat şi bine au făcut!” scrie Sorina Plăcintă pe blogul ei. Şi continuă înţelept: "Pentru mulţi dintre noi poate că e mai bine să urmeze o perioad
