Prin anii ’60-’70, frantuzoaica Chantal Thomas a indraznit sa propuna si femeilor de conditie buna o lenjerie inspirata de costumele de cabaret. Tot ea a decretat ca breteaua unui sutien la vedere nu e o crima, asa cum se credea pana atunci, ci mai curand un element chic-sexy al noilor tendinte in moda. Faptul a fost acceptat si cultivat abia in anii ’80. Existase pana la ea mereu o industrie de profil, preocupata mai curand de aspectele functionale ale asa-numitei vestimentatii de pe dedesubt.
Lenjeria la vedere era apanajul cocotelor, al profesionistelor de bordel si al dansatoarelor din baruri.
Piesele clasice la barbati erau chilotul si maioul din bumbac, iar la femei chilotul, sutienul, portjartierul si furoul confectionat de obicei din saten (matase). La lenjeria feminina era acceptata ca ornament broderia ton sur ton si de aceasta se ocupau ateliere specializate. In anii ’60 Chantal Thomas a creat ciorapii cu adeziv, sutienele push-up, cu cupa pe burete si fara bretele, seturi complete de trei piese, de culoare neagra sau rosie. Fireste, a produs scandal, dar scandalul a dublat repede cifra de afaceri a atelierelor sale. A urmat o adevarata explozie a creatiei in acest domeniu. S-a specializat si in confectii pentru femei simple si functionale. Culoarea preferata: negrul.
Prin anii ’60-’70, frantuzoaica Chantal Thomas a indraznit sa propuna si femeilor de conditie buna o lenjerie inspirata de costumele de cabaret. Tot ea a decretat ca breteaua unui sutien la vedere nu e o crima, asa cum se credea pana atunci, ci mai curand un element chic-sexy al noilor tendinte in moda. Faptul a fost acceptat si cultivat abia in anii ’80. Existase pana la ea mereu o industrie de profil, preocupata mai curand de aspectele functionale ale asa-numitei vestimentatii de pe dedesubt.
Lenjeria la vedere era apanajul cocotelor, al profesioni