Ultima tusa Daca s-ar ivi un partid al pasararilor, nu as ezita a-i deveni membru. Fie si fondator. Gestica de rind are si aratatorul insurubat in timpla, urmat de diagnosticul in tenta lui cea mai sagalnica:... pasarele. Ei bine, un documentar tv de mai deunaseara se ocupa chiar de pasarele, dar nu in tenta alunecata din normalitate. Dimpotriva, fabuloasa tagma a celor ce se ocupa de pasari - intr-o China atit de controversata - degaja un reconfortant sentiment ca, dincolo de convulsiile lumii moderne, de implicarile in aceste convulsii, iata, exista fiinte care gindesc total nealiniat. Ocupindu-se de ceva ce doar paradisul visat ar mai putea oferi. Nimic surprinzator de altfel in faptul ca Asiei i-a fost data vocatia exclusiva a inefabilului. In credinta, in filosofie, in comportament. Daca o Japonie vecina - prin speciala vocatie autocivilizatoare - nu mira in pastrarea, dincolo de modernitatea-i eclatanta, a aceluiasi inefabil, in schimb, fosta China imperiala, deviata de maoism spre falsa ei natura, mira tocmai prin discrepante inmarmuritoare. Nu numai ca in chiar coasta ei desprinsul Taiwan s-a constituit de mult intr-un... japonez model de modernitate asumata, dar pe insusi imensul ei continent se confrunta, dramatic, doua sisteme diametral opuse, incercindu-li-se, cita vreme?, convietuirea.
Trecerea pasararilor pe biciclete printr-un Beijing occidental modernizat este chiar metafora ce indica coexistenta dramatica a celor doua lumi. Ireconciliabile. E si la noi o tagma care se ocupa de pasari, dar una penibila in comparatie cu grandoarea asiatica. Ce uimeste si incinta la pasararii cu piele galbena e existenta lor aparte, total desprinsa de valmasagul cotidianului. Ca si cum acesta n-ar exista. Comuniunea fascinanta dintre pasarari si inaripatele de nenumarate marimi si culori e una de-a dreptul paradisiaca. Daca paradisul e prevazut si cu pasari. Cum sa