Dacă vrea să-şi ia înapoi libertatea economică, România ar trebui să plătească - în plus - dobânzi de 1-2 miliarde euro pe an, iar dacă Guvernul nu va fi mai credibil decât umbrela FMI, renunţarea la acord ar duce la derapaje economice majore.
Îşi poate permite România să refuze semnarea unui nou acord cu FMI? Întrebarea este cu atât mai actuală cu cât acordul expiră în primăvara anului viitor şi există semne din ce în ce mai clare ale divergenţelor dintre FMI şi Guvern. Oficiali ai FMI au condiţionat ieri acordarea următoarei tranşe de revizuirea drepturilor clienţilor bancari prevăzute prin OG 50. Nici reducerea cotei unice, a contribuţiilor sociale sau creşterea salariului minim, dorite de Guvern, nu au fost văzute cu ochi buni de FMI. În aceste condiţii este oportună semnarea unui nou acord?
O privire aruncată asupra serviciului datoriei guvernamentale de anul viitor ne arată cât ar trebui să plătim în plus fără un acord. România va trebui să achite anul viitor 57,1 miliarde lei (13,2 miliarde euro), din care 48,5 miliarde lei le reprezintă ratele de capital, iar restul de 8,6 miliarde lei le reprezintă dobânzile. Sumelor li se adaugă deficitul bugetar de anul viitor care va trebui şi el finanţat. La modul teoretic statul ar putea să se împrumute integral pentru a plăti datoriile. Dacă ar face-o, situaţia ar deveni însă, pe an ce trece, mai grea. Dacă ar dori să plătească doar dobânzile de 2 miliarde de euro, renunţarea la un nou acord ar însemna dublarea dobânzii la care s-ar putea împrumuta statul, ceea ce ar însemna cheltuieli suplimentare de încă două miliarde de euro. Dacă efectul financiar ar putea fi depăşit, ar apărea şi alte consecinţe periculoase, afirmă economiştii consultaţi de România Liberă.
Atacuri speculative şi deficit
Analistul Aurelian Dochia consideră că nu ar trebui tratat cu dramatism neîncheierea unui nou acord, da
