În 2012, Gala Uniter a revenit în locul care a oferit prima găzduire, în urmă cu douăzeci de ani: Teatrul Odeon. Un loc mai intim şi mai primitor şi, ca urmare, o gală mai lipsită de formalism, în ciuda personalităţilor prezente (principesa Margareta şi principele Radu, ministrul Culturii, Kelemen Hunor, primarul Capitalei, Sorin Oprescu, actriţa Jacqueline Bisset etc.).
Spre deosebire de anul trecut, cînd favoritul Galei a fost un spectacol, anume Strigăte şi şoapte de Andrei Şerban, de la Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca (la fel cum, în 2010, preferaţii au fost Casa Zoikăi şi Rosencrantz şi Guildenstern sînt morţi), anul acesta un teatru a fost răsfăţatul premiilor: Teatrul Bulandra, către care au mers trei dintre cele mai importante premii: pentru Cea mai bună actriţă în rol principal, Mariana Mihuţ, pentru rolul Bunicii din Îngropaţi-mă pe după plintă, Cea mai bună actriţă în rol secundar, Ana Ioana Macaria, pentru rolul Nastenka, din spectacolul Însemnările unui necunoscut, Cel mai bun actor în rol secundar, Cornel Scripcaru, pentru rolul Pavel Kirillici Lebedev, din spectacolulIvanov. Mai mult, dacă anul trecut se spunea că teatrul maghiar a reuşit să eclipseze teatrul românesc, ceea ce a ridicat o serie de întrebări despre situaţia teatrului românesc, în 2012, această „îngrijorare“ a dispărut: teatrul românesc a fost în prim-plan şi, mai exact, teatrul românesc bucureştean, premiile mergînd către Bulandra, TNB şi ACT (din afara Bucureştiului – către Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ din Craiova şi Teatrul Naţional „Radu Stanca“, Sibiu).
Cu siguranţă marele cîştigător al Premiilor Uniter pentru 2011 a fost László Bocsárdi, pentru regia spectacolului Caligula, montat la Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ din Craiova. Bocsárdi, cum se întîmplă şi cu alţi regizori sau actori, părea că intrase în categoria eternilor nominalizaţi, dar
