Basescu nu are, cind vine vorba despre comunism, interesul si impetuozitatea pe care le dovedeste, de exemplu, cind combate coruptia sau cind viziteaza poduri. Oare de ce? Presa titra ieri cu infrigurare: "A fost rezolvata criza din CNSAS!". Frumos titlu, buna veste, dar oare asa o fi? Este pentru a nu stim cita oara cind citim lucruri de acest fel - criza din CNSAS a mai fost "rezolvata" de citeva ori pina acum si tot nu s-a ajuns la liman. Avem toate motivele din lume sa fim circumspecti. Compromisul la care s-a ajuns ieri este, intr- adevar, unul important. Demisia din functia de presedinte al Colegiului CNSAS a lui Corneliu Turianu, o trista figura, inlocuirea acestuia cu Claudiu Secasiu si instituirea presedintiei rotative sint pasi utili pentru reluarea activitatii Consiliului. Dar ramine marea intrebare: de ce nu se rezolva o data pentru totdeauna problema arhivei si a cartotecii despre care membrii CNSAS au tot vorbit pina li s-a racit gura? Ce este asa greu de inteles? Arhiva si cartoteca! Presedintele Traian Basescu a venit cu o solutie de o enormitate incredibila - criza sa fie rezolvata prin asigurarea accesului presei la dosare. Nu se poate prostie mai mare. Oare marinarul Basescu, care este atit de mindru de meseria sa, a auzit de meseria de istoric? Oare carnavalul a ajuns atit de mare incit s-a uitat ca recuperarea trecutului, fie acesta si recent, este, in principal, prerogativa istoricilor, care au o meserie cu lunga si onorabila traditie, care se supun unui strict protocol stiintific si care urmeaza proceduri complicate inainte de a-si formula public concluziile? Din pacate, politizarea extrema din jurul CNSAS a facut ca autonomia, esentiala pentru munca istoricului, sa nu mai fie respectata. Trecutul recent a ajuns ca fotbalul, tot romanul se pricepe si isi da cu parerea. Lumea politica imagineaza, cu o dezinvoltura demna de o cauza mai buna, dife