Aveam 12 ani cind a venit Revolutia din decembrie 1989. Prin urmare, nu pot pretinde ca am inteles ceea ce se intimpla; dimpotriva: mintea mea de pionier fruntas refuza sa priceapa ca asa ceva este posibil. Pentru mine, a vedea scris pe o pancarta sau a auzi strigindu-se "Jos Ceausescu" (imagini socante, pe care le surprinsesem la jurnalul televiziunii bulgare) tineau de domeniului absurdului. Oricum, tin minte ca mi-am insemnat intr-un carnet (pierdut acum) toate evenimentele care mi se pareau importante. Entuziasmul m-a cuprins si pe mine brusc atunci cind am auzit ca "de acum inainte se vor gasi portocale". Prin urmare, am inceput sa cred ca Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu si ceilalti protejati ai Securitatii sint oameni buni, care ne-au scos dintr-o mare belea. Dupa aceea, mai mult dintr-un spirit de fronda specific pubertatii si adolescentei, am inceput sa ma arat reticent fata de preferintele politice ale unor persoane din preajma mea. Incepeau sa-mi placa "golanii" din Piata Universitatii, incepeam sa nu mai rid de papionul lui Ion Ratiu sau de faciesul lui Corneliu Coposu. Pentru virsta mea, era suficient. Asa se face ca pastrez in memorie momentul, deformat teribil pe unicul post de televiziune, aflat la cheremul regimului Iliescu, cind Regele Mihai era prezentat ca un fel de terorist care descinsese in patrie pentru a spori haosul, pentru a incita la violenta, pentru a fura revolutia etc. De aceea, se spunea, inlaturarea sa este absolut necesara pentru a nu pierde ceea ce s-a obtinut cu singe si alte sacrificii. Pentru obiectivitatea relatarii momentului, recurg la o foarte buna documentare a faptelor, alcatuita de Domnita Stefanescu, Cinci ani din istoria Romaniei. O cronologie a evenimentelor. Decembrie 1989-decembrie 1994. Data de 25 decembrie 1990. Cu un an inainte fusese asasinat Ceausescu, din ordinul urmasului sau Ion Iliescu. "Mihai