Vârtejul financiar mai agită încă lumea. Din America până în Japonia, planeta se desparte greu de criza ce a lovit-o în urmă cu cinci ani. O criză a structurilor de producţie, o criză a gestiunilor şi o criză legată de bani. O criză a creditării.
Mai înainte însă, ani mulţi până să izbucnească criza, relansarea pieţelor de bani, proces ce a cunoscut accelerări şi amplificări puternice, dăduse lumii un sens nou. Fiindcă devenise posibil, într-o vreme dominată de tehnologii dintre cele mai sofisticate, să ia naştere o tehnologie a tehnologiilor, care să pună banii în mişcare într-o dinamică şi în modalităţi încă neîntâlnite până atunci. Băncile au accelerat creditarea şi mulţime de oameni, în ţări dezvoltate dar şi în ţări în dezvoltare, se împrumutau să-şi sporească bunăstarea.
După ce băncile şi-au deschis uşile pentru populaţie…
Bani mulţi au venit şi în România. După ce am bătut palma cu Uniunea Europeană şi aderarea noastră devenise o certitudine, îndeosebi după intrarea în NATO, au venit aici, pe porţile deja larg deschise, capitaluri de pretutindeni. Au venit cu scopuri precise: investiţii străine directe sau fonduri interesate de piaţa valutară; convertiri de valută în lei şi depuneri în bănci; tranzacţii bursiere. Foarte mulţi bani (valută) au venit în băncile româneşti cu capital străin de la băncile-mamă din marile centre financiare ale lumii. Mai departe, băncile şi-au deschis uşile pentru populaţie. Românii au fost incitaţi să facă împrumuturi şi să-şi cumpere case, mobilă, aparate electrocasnice şi electronice, automobile sau alte bunuri ori servicii.
Ce ne-a adus acest nou stil de viaţă? Deşi, în anul 2000, creşterea economică demarase, consumul se mişca încă încet, foarte încet. O problemă grea era şi acoperirea cu bani a cererii de bunuri şi de servicii. Prea puţine familii reuşeau, din veniturile curente şi din economisire, să-