Un sprijin pentru copiii loviti de soarta Citiva dascali ieseni predau minimul de cunostinte pentru 23 de copii prea bolnavi ca sa mearga la scoala. De multe ori, eforturile profesorilor nu au o finalitate. Chiar cind cei 10 ani de studii la domiciliu se termina cu bine, copiii nu au practic nici un viitor, in lipsa unui sistem concret de integrare a lor in societate. In judetul Iasi sint 23 de copii pe care clopotelul nu ii cheama in clasa si pentru care vacantele nu inseamna mai nimic, pentru ca isi petrec oricum tot timpul acasa. Ei spun "prezent!" doar la domiciliu. Pentru ei, invatatorul, profesorul, kinetoterapeutul, psihopedagogul si, in unele cazuri, logopedul, se numara printre putinele chipuri calduroase pe care le intilnesc. Sint 32 de oameni in care isi spun speranta ca ii vor ajuta sa invete carte si sa fie pregatiti sa infrunte viata in comunitate. De cele mai multe ori, cu exceptia rudelor, profesorii la domiciliu sint singurele persoane care ii privesc ca pe niste copii normali, dornici sa se joace si sa lege prietenii. Pentru copiii cu handicap locomotor grav sau dublu handicap, ei sint singura lor sansa la educatie. Prea putina kinetoterapie Alina Simionescu este o luptatoare, la fel ca si copiii cu care lucreaza. De peste un deceniu, ea ii ajuta pe copiii cu deficiente neuromotorii sa se recupereze prin gimnastica si exercitii. Uneori, se intimpla sa isi doreasca mai mult decit parintii lor ca ei sa se faca bine si sa mearga pe picioarele proprii. Inainte de a se apuca de kinetoterapie, a fost tot o luptatoare, pentru ca, timp de 15 ani, a facut handbal de performanta. Acum, spune ca sportul pe care a ajuns sa-l practice zilnic este "umblatul pe 70 de carari, prin tot orasul, pe banii proprii, pentru ca nu deconteaza nimeni drumurile pe care le fac pentru a fi de folos acestor copii". Dar oboseala nu mai conteaza cind stie ca cei patru copii de car