LA VIE EN MOV

Am văzut şi eu că s-a restaurat Poarta Sărutului dar ce n-am înţeles a fost revolta strănepoatei lui Brâncuşi, care, în loc să spună că se gândeşte la un caz penal, mai drăguţ ar fi fost să spună că se gândeşte să pună furtunul cu jet sub presiune pe patronul firmei care a făcut restaurarea. Eu nu înţeleg de ce ne mai uimim de aceste lucruri, într-o ţară în care lucrurile nelalocul lor au devenit politică de stat. Pe bune! Era şi cazul ca Poarta Sărutului s-o sfeclească sub atenta îndrumare a unui furtun cu jet sub presiune dar nu ştiu de ce ne mai consumăm. Oare n-am înţeles că suntem din ce în ce mai idioţi, mai patetici şi mai jalnici, oare încă n-am înţeles (şi ce ne-ar trebui ca s-o facem?) că, în afară de manele şi false despăduchieri televizate, naţia asta nu mai are nimic de văzut, nimic de oferit?

Eu, în locul Luminiţei Mincu, aş lua un spray negru de graffitti şi aş scrie mare pe Poarta Sărutului „SPALĂMĂ”. Sau nu. Acuma, că deja a fost spălată o dată, aş scrie „MAI SPALĂMĂ O DATĂ, CRETINULE, DAR DE DATA ASTA FOLOSEŞTE ŞI GEL DE DUŞ”. Eventual clor, eventual un burete de sârmă, să se ia bine. Sau, ca toată mascarada asta stupidă şi cinică să facă vizionări multe pe youtube, aş aduce o ţâţoasă care să se frece în mod felin de magistrala operă de artă, neapărat cu un deget în gură şi cu o aţă-n cur, pe ritmuri de manele. 

Autorităţile au de gând să îndrepte această neplăcută situaţie cu cine altcineva, decât cu specialişti străini?!? Ce să zic? No comment. Asta nu face decât să confirme incompetenţa viscerală a gestionării unor bunuri culturale româneşti, să se recunoască, mârâit, că nu prea se ştie ce să se facă în momente ca astea. Poate că mai binevenit ar fi fost un bărbos onest, cu barba îngălbenită de tutun, din Ministerul Culturii, poate un restaurator meseriaş, necunoscut de nimeni, care-şi face în mod