ROMĂNIA CA O TELENOVELĂ
Dînd buzna în sediul CC, revoluţionarilor le-au sărit în ochi numeroşi saci de pînză groasă. Se găseau peste tot: pe culoare, în anticamere, în birouri, în cămăruţele dactilografelor.
ROMĂNIA CA O TELENOVELĂ
Moto: "Trăim în România, şi asta ne ocupă tot timpul‘‘ - Mircea Badea, realizator tv
Dînd buzna în sediul CC, revoluţionarilor le-au sărit în ochi numeroşi saci de pînză groasă. Se găseau peste tot: pe culoare, în anticamere, în birouri, în cămăruţele dactilografelor.
Erau mai mult decît suspecţi. Nu doar pentru că dădeau de ei peste tot. Dar şi pentru că păreau făcuţi dintr-o pînză ciudată, care nu se mai fabrica în România. Erau prea burduşiţi. Unul dintre revoluţionari, al cărui tată lucrase pe vremuri ca mecanic de roţi dinţate la moara unui IAS, susţinea că încalcă standardele de securitate. Unora li se părea chiar că înlăuntrul lor se mişcă ceva. Nu mereu, ci din cînd în cînd. De parcă în sac ar fi stat, vîrît înăuntru cu tot cu puşca mitralieră, un luptător gata să spintece pînza cu un cuţit şi să tragă pînă la epuizarea întregii cartuşiere.
Da, nu mai încăpea vorbă.
Erau luptători înarmaţi pînă-n dinţi! Mai mult ca sigur securişti fioroşi, care se vîrîseră în saci cu puţin timp înainte ca revoluţionarii să forţeze uşile. Potrivit unui plan secret, adoptat de Securitate în perspectiva unor evenimente previzibile, de altfel, intraseră în saci, se tîrîseră apoi pe culoare şi se rostogoliseră pe scări, ocupînd poziţii strategice după planul din mînă, pe care-l puteau citi şi pe întuneric, după cum fuseseră antrenaţi.
Izbucni afacerea cu teroriştii. Spre Sediu se trăgea întruna. La început, revoluţionarii crezură că dinspre Palatul Regal. Tîrîndu-se pînă la ferestre, cum văzuse el în filmele lui Sergiu Nicolaescu, un revoluţionar constată că de ac
