In lume, cicloturismul a devenit o adevarata industrie, comunitatile locale castigand cel mai mult de pe urma acestui tip de turism. De exemplu, in week-end, parizienii isi urca bicicletele in masina In lume, cicloturismul a devenit o adevarata industrie, comunitatile locale castigand cel mai mult de pe urma acestui tip de turism. De exemplu, in week-end, parizienii isi urca bicicletele in masina si "trag" la un han din apropierea orasului. Acolo se plimba cu bicicleta pe traseele din padurile alaturate, special amenajate de tarani. Dupa cateva ore de pedalat, se intorc la han, pentru o seara tihnita in jurul focului. Pe de alta parte, vienezii aleg sa se plimbe cu bicicleta pe pistele lungi de 50-60 de kilometri, amenajate pe malul Dunarii. La noi, in schimb, este ceva mai greu de practicat acest sport in siguranta. Putini sunt cei care au curajul sa "o ia la pedala" pe soselele din afara oraselor mari, de teama sa nu ajunga sub rotile unei masini conduse de un sofer mult prea nervos. Totusi, in ultimii ani, a inceput si la noi sa "prinda" acest microb, doar ca deocamdata cicloturismul romanesc nu este bagat in seama asa cum ar merita. Cei mai multi dintre "bikerii" sau "hikerii" de la noi sunt tineri curajosi si dornici de aventura, care se pregatesc intens pentru a face fata urcusului pe munte cu bicicleta, si nu celui "de oras". "In mersul cu bicicleta, psihicul isi poate aduce aportul in mod semnificativ atat in cresterea performantei, cat si in scaderea ei. De multe ori, mersul cu bicicleta este un proces de lunga durata. Poti porni cu energie debordanta, care incepe usor sa scada dupa 20-30 de kilometri, apoi pe la 50 km te intrebi cat mai ai pana la destinatie, iar pe la 70 km deja numeri secundele care trec intre doua borne kilometrice", spune Cosmin Ene, biker cu vechime. "Moralul, puterea de concentrare, vointa de a atinge obiectivul contribuie hotarator l