Nu ne meritam drepturile si libertatile fundamentale, nu stim sa le exercitam. Totul e o colcaiala corupta, de te apuca greata. Asta e democratie? Cind nu poti sa candidezi decit daca ai sute de mii de euro? Cind cumperi voturile cu galeti si ciubote? Pai, ciubote primim, ciubote votam, ciubote ajungem. Am fost - zic eu - un bun patriot, fara sa clamez acest lucru. E suficient doar sa spun ca am avut de trei ori ocazia sa ramin in Occident, inclusiv in diplomatie, si am refuzat. Mi-era dor de tara. Mi-era dor de ai mei. Acum compatriotii mei m-au ajutat sa ma lamuresc. Acum mi-e rusine... Cind Patapievici scria ca „sintem un popor cu substanta tarata" m-am revoltat, caci imi iubeam semenii. Treptat, insa, am ajuns sa-i dau dreptate. Nu mai accept atita mizerie cita am dovedit ca putem produce. Sint bucovinean si primul soc l-am avut cind am vazut Viena. M-am simtit acasa si, fara sa vreau, m-am intrebat in sinea mea: "De ce unionistii de la 1918, alde Hurmuzachi de pilda, au vrut sa se uneasca cu tara?". Atunci mi-a fost rusine fata de gindul meu si nu l-am marturisit nimanui. Acum imi este rusine ca sint roman. Tot astfel l-am condamnat si pe Cioran, in special pentru Schimbarea la fata a Romaniei; acum ii inteleg frustrarile. Nici in lucrarile lui Dumitru Draghicescu, Constantin Radulescu-Motru, Mircea Vulcanescu, Mihai Ralea, Sorin Alexandrescu si ale altor autori importanti care au studiat "ethosul" romanesc, "sufletul neamului nostru" nu e apreciat ca fiind foarte virtuos. Nu sintem capabili sa ne autoguvernam si, cum am stat sute de ani la mila altora, stam si acum. Ca o salcie plingatoare pe malul unei ape. Nici o vointa mai nobila, nici o energie mai demna. Nu sintem capabili sa ne luam destinele in propriile miini, nu avem onoare, nu facem parte dintre popoarele grave, care, in zadarnicia lor, "au ridicat istoria deasupra Cosmosului". Nu avem personalitate,