- secvenţe paralele - Am ajuns la Cluj pe la mijlocul festivalului, într-o noapte, tîrziu. Coborînd în serpentine dealul Feleacului, ameninţaţi de pancartele cu "Pericol de accidente" şi cu numărul de morţi din ultimii ani şi amintindu-ne cu voce tare (pentru a cîta oară aici?) poveştile paranormale cu motoarele maşinilor care se opresc fără motiv şi cu pedale de acceleraţie care se apasă singure, am văzut Clujul jos, ca într-o fîntînă şi ne-a dat senzaţia unui oraş care respiră. Cineva a exclamat că e cinematografic. În acelaşi ton, altcineva a făcut referiri la "Mullholand Drive". În aerul rece al nopţii plutea un iz psihotic sau poate că eram doar foarte obosiţi... La Fear X (Danemarca, r.: Nicolas Winding Refn) m-am plictisit. Atmosferă lynchistă, obsesii şi capcane. Am văzut încă o dată steagul american pe peretele unui local cu plăcinte cu mere şi camera agăţîndu-se de el. Turturro juca bine. Era ora prînzului, destul de cald şi în faţa noastră un rînd întreg bea bere la doză. Mergeau unul cîte unul, încovoiaţi, la toaletă, ca să nu acopere subtitrarea. Lui Chirilov i-a plăcut. Mai tîrziu, pe terasa "Albinuţa", în timp ce făceam ics-uri pe program în dreptul filmelor pe care vroiam să le văd, cîţiva adolescenţi, membrii unei trupe, îşi plănuiau următorul concert. Povesteau despre festivalul berii care tocmai se încheiase. Unul dintre ei rîdea isteric la fiecare cinci minute. Ne-am mutat înăuntru unde mesele erau pustii, cu excepţia uneia. O damă cu decolteu, machiată puternic, bea coniac şi fuma. A intrat o cunoştinţă, au început să converseze. Accentul ei era dulce, tărăgănat, avea o nuanţă maternă. Şi gesturile erau calde, amabile... nimic agresiv! La Cluj pînă şi curvele pot să te înduioşeze. În timpul Întoarcerii (Rusia, r.: Andrei Zvyagintsev) o voce de femeie bombănea în spatele meu: "Nu ştiu ce dracu' o să scriu despre filmul ăsta!". În rest, în s