Vineri 27 octombrie 1989, Tovarăşii au avut nu mai puţin de cinci şedinţe!
La ora 8:20 a început şedinţa restrânsă de la săliţă pe tema "Comisie pentru propuneri la Congres". A fost prima dintr-un respectabil şir. Poţi deduce din formularea succintă a şefului de cabinet că se luaseră deosebite măsuri ca nu cumva vreunul dintre participanţi să tulbure buna organizare a viitorului congres.
Îşi aduceau cu toţii aminte de ieşirea "huliganică" a lui Pârvulescu la Congresul al XII-lea. Fostul ilegalist, fost secretar al PCdR de la 23 august 1944 până la sosirea Anei Pauker în Bucureşti, stârnise multe ecouri în presa internaţională. Pârvulescu ceruse cuvântul, perfid, la sfârşitul Congresului din 1981. Spusese cu voce tare ceea ce gândeau toţi: de ce unul şi acelaşi om candidează pentru funcţia de secretar general al comuniştilor din România?
Nu apucaseră ceilalţi să se dezmeticească bine că ieşirea lui Pârvulescu fusese corespunzător "înfierată" de oamenii potriviţi. Leonte Răutu şi Valter Roman lăsaseră clar să se înţeleagă că din stagiile lor moscovite cunoşteau multe şi de nespus despre rusofonia lui Pârvulescu.
În contextul internaţional atât de nefavorabil stabilităţii lui Ceauşescu, pregătirea Congresului era mai complicată ca întotdeauna. Vor fi delegaţi şi mai ales sute de ziarişti străini. Astfel că pentru "comisia de propuneri" au muncit mult Nicolae şi mai ales Elena Ceauşescu. Doar vineri au fost trei şedinţe pe aceeaşi temă, toate prezidate de Nicolae Ceauşescu: între orele 8:20 şi 9:32; 13:00-13:25; 18:40-22:10.
De teama unor surprize, probabil, nici Ziua Armatei nu fusese sărbătorită la Bucureşti altfel decât în cazărmi şi în presă.
În aceeaşi zi de vineri, aproape patru ceasuri, Elena Ceauşescu a decorat şi prezidiul sesiunii Marii Adunări Naţionale (între orele 10:00-12:45 şi 16:00-17
