În aşteptarea creşterii şomajului, angajatorii autohtoni caută în zadar metode care să limiteze fluctuaţia de personal, ajunsă la cote fabuloase. Există, în momentul de faţă, domenii în care, într-un singur an, companiile sunt părăsite de opt angajaţi din zece. Considerată, iniţial, un fenomen trecător pe piaţa muncii, aşa cum s-a dovedit a fi în majoritatea economiilor dezvoltate, fluctuaţia masivă de personal i-a adus la limita răbdării pe angajatori, la ani buni d
În aşteptarea creşterii şomajului, angajatorii autohtoni caută în zadar metode care să limiteze fluctuaţia de personal, ajunsă la cote fabuloase. Există, în momentul de faţă, domenii în care, într-un singur an, companiile sunt părăsite de opt angajaţi din zece.
Considerată, iniţial, un fenomen trecător pe piaţa muncii, aşa cum s-a dovedit a fi în majoritatea economiilor dezvoltate, fluctuaţia masivă de personal i-a adus la limita răbdării pe angajatori, la ani buni de cånd nu dă semne de dispariţie. Cu atåt mai mult cu cåt momentul în care a început să se facă simţită a coincis, mai mult sau mai puţin, cu emigrarea persoanelor cu calificare limitată, care constituiau anterior, în mod tradiţional, bazinul de recrutare al companiilor din sectoarele cele mai afectate: construcţii, retail, turism şi bunuri de larg consum.
O măsură a exasperării angajatorilor o dă Ana Dumitru, directorul de resurse umane al Carrefour Romånia: „Mai ales pe poziţii de bază şi medii, în magazine există acea categorie de angajaţi care nu au o viziune pe termen lung şi sunt destul de des tentaţi să plece spre alte locuri unde, pe termen scurt, condiţiile oferite sunt, poate, mai atrăgătoare“. Aşadar, continuă ea, „există multe persoane care fie nu îşi cunosc valoarea reală pe piaţă, fie cred că le poate fi mai bine în altă parte decåt acolo unde sunt, chiar dacă nu ştiu cu adevărat dacă este aşa sau dacă acel