Discutia zilei: cresterea salariilor in sectorul public. Multe observatii si comentarii pertinente. Si multe mai putin. Mai jos, profitand de aceasta disputa, un comentariu de weekend dedicat cititorilor care nu au expertiza in cele economice si care de multe ori simt ca ceva e in neregula in aceste discutii pe teme „macroeconomice”.
O clasificare
Economistii se impart in doua: prima categorie, incearca sa inteleaga si explice procesele prin care diviziunea muncii si schimbul intre indivizi mai mult sau mai putin liberi genereaza ordine sociala si prosperitate, in functie de varii aranjamente institutionale. A doua categorie, incearca sa inventeze si justifice mecanisme prin care Statul si elitele asociate lui pot controla si manipula procesele economice in vederea redistribuirii de resurse catre persoane, grupuri si obiective decretate de aceste elite ca fiind de interes public, laudabile, urgente etc.
Ambele –atat categoria A cat si cea B- sunt legitime. Ambele importante. Si ambele obiective sunt executate mai bine sau mai prost, in functie de autor, scoala de gandire si context.
Despre a doua categorie
Pentru discutia noastra ne intereseaza a doua categorie, B. Cele doua mari modalitati de redistribuitie teoretizate si sustinute de economistii din aceasta clasa sunt cunoscute: (1) impozite si taxe si (2) „politica” monetara. Inca din vechime, regii, curtierii si bancherii lor isi executau economic supusii pe calea birului, tributului si prin manipularea valorii monedei. In schema mare a lucrurilor cand vine vorba de bugetul Principelui, cea de a treia cale, “imprumutul”, ca orice “a treia cale”, este reductibila mai devreme sau mai tarziu la primele doua.
In lumea moderna, principala contribuite a economistilor de categoria B in acest sens a fost: (a) Sa inventeze modalitati cat mai eficiente si ingenioase de a taxa, de a impozi