„Trebuie unul cu dinţii mai tari. Nu ştiu, îl găsim, îl verificăm, găsim o formulă ca la şerpi, exact aceeaşi formulă vom găsi şi la candidatul nostru. Unul cu dinţii foarte tari... În momentul în care îi prinde căpăţîna celui care trebuie, s-o sfarăme“ Marian Vanghelie, PSD „Eu cred că e nevoie în primul rînd de un candidat care să-l bată pe Băsescu. Cu ce dotare vine respectivul candidat va fi o problemă legată mai degrabă de zona zoomorfă“ Mircea Geaonă, PSD „[...] o variantă fără dinţi în campania electorală, sigur că un astfel de candidat are şanse mai mici“ Adrian Năstase, PSD Revizuirea Constituţiei de către puternicul PSD din 2003, care era sigur că-i va aranja lui Năstase o lungă domnie de cinci ani, a aruncat românia, în aceşti ani, într-o lungă etapă electorală, presărată cu lupte pentru putere. Colac peste pupăză, alegerile europene dau noi speranţe pierzătorilor la alegerile de anul trecut, care se agită acum prin partidele lor să prindă un loc eligibil, capabil să-i salveze şi să-i trimită pe un loc călduţ să ne reprezinte tocmai de la Strasbourg. Abia răcoriţi de alegerile neconcludent finalizate, dar concludente prin negocierile care au format Guvernul PDL+PSD, politicienii dau semne că iarăşi se încing. Deja caută strategii cîştigătoare pentru alegerile europene şi un candidat pe măsura lui Traian Băsescu, devenit etalon incontestabil în politica românească. Un candidat decent, un om serios, bine pregătit, charismatic, cu calităţi incontestabile şi recunoscute, nu are nici o şansă de a fi promovat de către partide dacă nu are potenţialul de a-l termina pe Băsescu. În PSD, de la Vanghelie la Iliescu şi de la Năstase la Geoană, cu toţii au căzut de acord: „e nevoie, în primul rînd, de un candidat care să-l bată pe Băsescu“. Evident că acesta este o ţintă legitimă pentru orice partid politic care-şi doreşte puterea. Problema este însă lipsa d