Banuteii (Bellis perennis), numiti si nasturasi sau paralute, arata precum margaretele pitice, cu petale albe si mijlocul galben si pot fi vazuti pe toate pajistile, de la campie pana sus, in zona montana.

In scop terapeutic, de la aceasta planta se folosesc frunzele si florile sub forma de ceai sau pulbere, care acum, primavara, au un puternic efect detoxifiant si diuretic.

Florile de banutei, bine uscate si tinute in pungi de hartie sau saculeti de panza, pot fi folosite timp de doi ani de la recoltare. Frunzele de banutei, mestecate ca atare, vindeca gingivita si stopeaza abcesele dentare.

Frunzele si florile de banutei se adauga in salate, in cure de cate zece zile, pentru prevenirea bolilor respiratorii, si in cure de macar o luna, daca bolile respiratorii sunt deja instalate.

Ceaiul din banutei se prepara punand la inmuiat, pentru 4-5 ore, o mana de flori proaspete, tocate marunt, intr-o jumatate de litru de apa rece, dupa care se filtreaza si lichidul rezultat se lasa deoparte.

Apoi, florile se oparesc cu o jumatate de litru de apa clocotita si vasul se tine acoperit pana ce lichidul se raceste. La sfarsit, se filtreaza si cele doua extracte se combina, obtinandu-se aproximativ un litru de ceai care se bea in trei reprize, inainte de mesele principale.

In intoxicatii, se bea un litru de ceai pe zi, in doua reprize, dimineata si seara. Persoanele care au probleme renale pot bea ceai de banutei la care sa mai adauge 4-5 fire de papadie proaspata, cu tot cu radacina.

In caz de litiaza renala cu urati, la ceaiul de banutei se mai adauga o mana de frunze proaspete de mesteacan sau o lingura de muguri de mesteacan. Se tine o cura de 21 de zile, timp in care se beau pana la doi litri de ceai pe zi.

Pulberea de banutei se obtine din flori maruntite si bine uscate, date prin